N-am televizor. Adica am unu’ de la ta-su lu’ colega mea :) de apartament dar e doar de pentru decor deoarece e stricat. Imi tin facturile pe el. In concluzie, nu am de unde sa stiu cu ce ne entarteinmenteaza televiziunile patriei. De la Piticu am aflat ca HBO a difuzat un film documentar ce ar trebui sa fie vizionare obligatorie. In special pentru cei mai tineri dintre noi.
De foarte multe ori, in diverse imprejurari, am avut ocazia sa aud/citesc opinii ale tinerilor care intai deschid gura (calculatorul) si apoi gandesc. Sau nu gandesc deloc. Adica au un BSOD permanent asa cum e cazul concetateanului meu, acest Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie! Trec usor peste astfel de momente atunci cand opiniile sunt emanate de oameni in varsta si carora viata le-a dat mai mult decat pot duce. Dar cand aud treningari de 2 lei cum spun ca “avea si comunismul partile lui bune”, bloggerului din mine ii sare mustarul luarii de atitudine si caut forfecute pentru a taia (cu tot cu deget?) unghia lasata sa creasca, de la degetul mic al mainii de cocalar!
Amice, acum 24 de ani iti luai nevasta, dadeai de 2-3 ori din buci, faceai un borac si-ti dadea statul casa si loc de munca. Asta nu e o realizare. 1100 $ poate fi o realizare. Dar e mica precum plua mea de bloger frustrat si invidios pe succesele altora. Dar ca sa te ajut sa te realizezi, iti dau din putinul meu trafic capitalist si decadent.
Sunt convins ca vei gasi macar un singur lucru bun in documentarul de mai jos. Iti dau eu unul: femeile aveau parte de controale ginecologice periodice si gratuite iar acest lucru nu poate fi decat bun deoarece orice problema medicala era depistata in tip util si apoi tratata si daca nu ma crezi, poti sa o intrebi pe mama ta cat de bun a fost acest lucru. Si eu am intrebat-o pe mama si citeam pe fata ei bucuria rememorarii acelor ani.
9 Comentarii
n-ai cu cine!
omu’ ii plin de realizari.. ce stii tu!!
Cunosc filmul mai ales pt ca mama mea lucreaza pt regizorul Iepan (unul din realizatorii filmului). Atat stiu ca mama mea a fost f fericita cu mine si ca a vrut un copil (dar nu mai multi). In rest am prins 10 ani de comunism si n-as zice niciodata ca atunci a fost mai bine. Cine zice asa, trebuie sa vada filmul pana la capat, inclusiv secventele cu handicapati.
am plans, impreuna cu mama, la acest film…cine n-a avut mancar bunul simt sa se intereseze despre comunism si afirma cu imbecilitate ceva despre partile bune…e un dobitoc. cati au vazut pe youtube macar, daca in 92 erau mici, episoade din memorialul durerii? putini, ei cred ca pe youtube se gasesc doar pitipoance si cocalari. nu ar trebui sa aiba curajul sa ridice ochii din pamant si sa priveasca inainte. li s-a oferit tot ce au vrut, ba chiar prea mult si habar n-au cand mamele lor umblau cu avortonu in geanta sau tatii lor veneau acasa dupa 3 zile de munca fara sa mai aiba puterea sa zambeasca…pt ca ii era prea foame ca sa o faca!
io stiu…
Am doar doua mici obiectii:
02:30 Au omis sa spuna ca aveau dreptul la avort si femeile care suferisera de vreo boala grava care prezenta risc pt. fat sau mama.Mama mea a avut inainte cu cativa ani de a ma naste eu T.B.C. si avea dreptul sa faca avort.
03:17 Trebuiau cumva sa minimalizeze meritul Nadiei si au bagat treaba cu toti copiii erau obligati sa faca sport si sa participe la competitii de masa …sa fim seriosi…
In rest nu filmul intr-adevar este foarte realistsi bine facut.Unele chestii apucat si eu sa le traiesc. Din fericire m-am nascut cu un an si doua zile prea tarziu pt. a putea deveni locuitorul al 20.000.000. In minutul 00:48:00 le-a scapat aspectul sutelor de mii de tineri mai ales tinere care nici macar nu incercau sa faca sex. Teama de sex si de sarcina o aveau insuflata deja de mici copii. In ce priveste copiii de la Cighid imaginile m-au ingrozit, cu atat mai mult incat contrasteaza puternic cu ceea ce am trait eu saptamana aceasta cand mi-am efectuat practica la centrul de copii cu afectiuni grave psihomotorii “Speranta” din cadrul fundatiei Alpha Transilvania. Incerc sa fac un filmulet despre asta pt. ca am fost placut impresionata de ceea ce am vazut si trait acolo si trecand peste faptul ca e trist ca sunt si astfel de copii mi-a facut placere sa lucrez cu ei si mi-am facut o micuta prietena.
Totusi nu pot sa inteleg victimele acestui regim care spun chestii de genul: “ar trebui sa-i pup mainile, daca nu era el eu nu eram “
Dar totusi, pana la urma cum se fac bani din blog? :)
doar cei perseverenti vor afla. va voi dezvalui in curand acest mister
Deci Centrul “Perseverenta”, felul in care sunt tratati astazi copiii cu dizabilitati si nu numai http://iris717.wordpress.com/
One Trackback
[...] Blog de decretel nervos [...]