Das Leben der Anderen sau de ce nu trebuie sa uitam

Fix acum 19 ani, ne pregateam de primul Revelion liber. Eram plini de sperante, optimismul ne iesea prin piele. Transpiram speranta si optimism. Eram liberi sau cel putin asa credeam. Nimic nu mai conta. Puteam muta si muntii din loc. Nu intelegeam eu prea multe dar nu suportam sa nu spun orice imi trece prin cap, sa nu intreb orice doream, nu suportam sa ascult muzica de la Europa Libera cu sonorul la minim. 

Obisnuiesc sa citesc cate ceva sau sa vad din cand in cand cate un film (documentar sau nu) care sa-mi aminteasca despre toate relele care s-au petrecut inainte. Nu vreau si consider ca nu trebuie sa uitam nimic. Azi am vazut (cam tarziu, recunosc) un film care mi-a provocat dureri de stomac. Mi-a provocat nervi iar nervii au dus la dureri de stomac. Life of others este un film german din 2006. Ca sa parcurg toate premiile castigate, am scroll-at pana mi-a amortit degetul. Actiunea incepe in 1985 in fosta RDG. Gerd Wiesler este un securist imputit si care seamana al dracu de bine cu Copos. Sau poate e doar o impresie.

The horrifying, sometimes unintentionally funny system of observation in the former East Germany. In the early 1980s, the successful dramatist Georg Dreyman and his longtime companion Christa-Maria Sieland, a popular actress, are big intellectual stars in the socialist state, although they secretly don’t always think loyal to the party line. One day, the Minister of Culture becomes interested in Christa, so the secret service agent Wiesler is instructed to observe and sound out the couple, but their life fascinates him more and more…

Wiesler preda la Stefan Gheorghiu-ul securitatii germane, tehnici de interogare. E o jigodie care traieste singur, intr-un apartament curat si bine pus la punct. Ajunge sa-l supravegheze pe un scriitor in vederea obtinerii unor informatii compromitatoare. Chiar daca era un scriitor bine vazut de catre partid, tot trebuia sa-i gaseasca ceva. I se planteaza microfoane in casa iar Wiesler ii supravegheaza si somnul. Partidul trebuie sa stie daca ai somnul agitat sau linistit.

Securistul se defecteaza si cam intoarce armele. Adica il acopera pe scriitor in actiunile sale subversive iar intr-un final, superiorul lui isi da seama si-l retrogradeaza. Il trimite la sectia de interceptare a corespondentelor.

Nu vreau sa va povestesc filmul deoarece trebuie sa-l vedeti. Tot ceea ce am spus nu reprezinta mai mult de 1% din toata aceasta drama. Trebuie sa intelegem ca tot ceea ce poate fi vazut in acest film si reprezinta modul de lucru al securitatii RDG-ului, a functionat si la noi. Si la noi sotii se turnau intre ei, si la noi oamenii erau urmariti pas cu pas, si la noi a fost la fel. Diferenta e alta si o puteti vedea in secventa de mai jos. Daca un securist din fosta RDG, dupa caderea zidului Berlinului ajunge un biet postas, in Romania el ajunge senator, deputat, om de afaceri, om respectabil. Ajunge sa dea lectii de morala, lectii de viata, ajunge sa decida in continuare.

Daca la noi un securist ordinar sau un membru al familiei lui omoara oameni pe trecerea de pietoni, el nu pateste nimic iar institutiile statului il acopera. La noi securistii ajung jurnalisti, proprietari de trusturi de presa, oameni care-ti spun ce e bine si ce e rau. In fosta RDG, oricine a dorit sa-si vada dosarul de urmarit si sa afle informatii despre cei care l-au turnat/supravegheat, a facut-o fara probleme. Informatiile le-au primit imediat si integral. Nu pot baga mana in foc ca la ei n-au existat si scapari dar in linii mari sistemul s-a lepadat de marea majoritate a jigodiilor. La noi, asa cum am spus, ei inca decid iar dupa ce nu vor mai fi, copii lor le vor lua locul si nu putini sunt cei educati in acelasi spirit!

Si de ce nu trebuie sa uitam? Pentru ca astea-s lucrurile cele mai groaznice pe care omul le-a putut face si nu trebuie sa le repetam. Sunt crimele cele mai oribile.

Dar pe astea le-ai citit?


8 Comentarii

  • 29 Dec 2008 | Permalink |

    A fost simplu sa-mi fac rost de film,de cand “l-ai semnalat” prima data.Trebuie sa-mi gasesc si starea necesara ca sa-l vad.
    Nu stiu altii cum sunt…dar pentru mine este evident ca n-am cum sa uit, chiar daca nu ma gandesc tot timpul la asta…Pe cei mai tineri insa, ii poate paste aceasta… da, primejdie.

  • 29 Dec 2008 | Permalink |

    cit de bine se potriveste…..
    “Romane,fii mai neamt !”

  • 29 Dec 2008 | Permalink |

    Nu stiu, ma intreb si eu asa, de ce? Oare pt. ca la noi a fost lovitura de stat mascata in revolutie?

  • 29 Dec 2008 | Permalink |

    Poate ca noua ne lipseste, ne-a lipsit, o “Romanie de Vest”. :(

  • 30 Dec 2008 | Permalink |

    Cand am citit, nu am vizionat si secventa pe care ai postat-o.Am vrut sa vad filmul si aseara l-am vazut.Acea diferenta m-a izbit si pe mine. Ca sa nu mori, trebuie sa tai piciorul cangrenat.Ori la noi…nu s-a facut niciodata asta.Si, vorbind serios acuma, de chestia asta nu mi sa rupi.
    Nu cred ca alde STASI au fost “mai blanzi” decat ai nostri, asa cum stiu ca cineva n-ar fi apucat 71 de ani daca un securist de-al nostru n-ar fi “sarit gardul”. Si poate ca n-a fost ala singurul.Asta nu inseamna ca le acord intelegerea mea.Ceea ce au facut, e bun facut si trebuie sa fie cunoscut si “asezat” acolo unde merita, nu sa asteptam ca, pur si simplu, sa moara pe vastele proprietati sau sa speram ca se vor omori intre ei in trafic pocnindu-si masinurile de lux intre ele.
    Da, poate ca ne-a lipsit Romania de Vest.

  • Myo
    30 Dec 2008 | Permalink |

    Intr-adevar, filmul este cutremurator. Diferenta intre ei si noi o face faptul ca, imediat dupa revolutie, presedinte la noi a fost un comunist. De Revolutie nu zic nimic, pentru ca s-ar putea naste intrebarea “Care revolutie?”.

  • 30 Dec 2008 | Permalink |

    eu nu prea cred in intamplari. nu cred ca la nemti, zidul a picat ca urmare a dorintei poporului. intr-un final, neamt sau roman, american sau mai-stiu-eu-ce, ajungem sclavi ai aceluiasi sistem. diferenta e ca sistemul comunist a fost impus cu forta iar pe cel consumerist si care te baga in datorii (o forma mai elevat de sclavie) pe viata, l-am ales noi si e plin de iluzii. dar ne place…ne simtim liberi. dar e si asta doar o iluzie. cea mai mare iluzie.

  • Myo
    31 Dec 2008 | Permalink |

    Pai nimic nu a fost intamplator. Comunismul nu a cazut, cam in aceeasi perioada, din pura intamplare. Diferenta de mentalitate insa, a facut diferenta. Nemtii s-au lepadat de uscaturile lor, pe cand noi le-am votat pe ale noastre, pentru ca “NOI NU NE VINDEM TARA” si pentru ca nu avea sens sa votam pe unul care “NU A MANCAT SALAM CU SOIA CA NOI”.

Comentăm şi noi ceva?