Sunt usor de recunoscut. Sunt angajatii companiilor multinationale. Oameni care s-au transformat in niste roboti programati sa execute perfect ordinele companiei. Chiar cu pretul vietii personale.
Am citit saptamana asta un articol foarte interesant in Adevarul. Un articol despre Robotelul Corporatist. De ce mi-a fost frica, n-am scapat. Intr-un fel sunt si eu un corporatist. Chiar daca nu trebuie sa ma imbrac la costum, sentimentul e acelasi. Exista dead-line-uri, exista indicatii pretioase, exista imbecili, exista obedienta, exista proceduri, exista proceduri pentru proceduri, exista birocratie si mai ales exista indoctrinare!
Romanii prefera sa lucreze in companii multinationale, atat pentru confortul statutului profesional, cat si pentru pachetul salarial. Sunt ambitiosi, dispusi sa petreaca si peste 10 ore la serviciu, iar unii sunt chiar gata sa renunte la viata personala. In companie, totul se judeca in termeni clari, in obiective de atins in intervale de timp bine stabilite. Miza este venitul.
Sclavagismul nu a disparut. El s-a transformat. Daca atunci erai sclavul unui alt om, acum esti sclavul unui sistem. Stapanul iti asigura casa si masa. Acum stapanul s-a inrait si nu-ti mai asigura nimic. A, ba da. Iti asigura iluzii. Traiesti cu iluzii, te hranesti cu iluzii. Atunci sclavii erau adusi cu forta. Acum vin de buna voie. Sclavul de azi te implora sa-l exploatezi, sa-i dai iluzii.
Formandu-se astfel, unii dintre angajatii multinationalelor ajung sa nu poata concepe un alt stil de viata. In schimbul acestei “sclaviiâ€, companiile multinaÅ£ionale le ofera tinerilor siguranta locului de munca, precum si siguranta ca isi pot achita datoriile si creditele la banci.
Prin iunie va povesteam despre un taximetrist care se considera liber. Era bucuros ca jobul ii permite sa munceasca doar cand vrea. Si-s multi imbecili ca el. Imi pare rau cand vad astfel de specimene in randul tinerilor. Nu mai stiu care dobitoc tipa ca e blogger (inainte sclavuise la greu in cateva multinationale) si e liber si poate spune si face orice doreste muschiu’ lui si nu trebuie sa dea socoteala nimanui. La fel ca taximetristul, majoritatea sclavilor cu profesiuni liberale au o mare bucurie: nu trebuie sa se trezeasca dimineata la ore mici.
Disciplinarea in exces duce la alienarea omului, iar modelul organizational de la nivelul marilor companii are si efecte negative. Acestea sunt, mai degraba, de ordin individual. „Angajatul ajunge sa aiba multe abilitati mecanice. Disciplinarea excesiva nu-i mai permite sa-si dea frau liber imaginatiei, libertatilor individuale“, a subliniat Marius Pieleanu.
Dar luna de luna, electrician sau blogger, zidar sau programator, cu totii ne ingramadim sa platim darile, birul. Fie ca te bulucesti cu alti 100 in fata unui ghiseu, intr-o pozitie aplecata si umila sau platind prin homebank din confortabilul scaun directorial, e acelasi lucru. Diferenta e ca acum se numesc servicii.
Robotelul Corporatist din Adevarul
13 Comentarii
da domn’le! bine scris! imi place! elegant si la obiect! :)
hmm… prea mare coincidenta :).
acu 2-3 saptamani discutam cu niste preteni despre sclavagismul vremurilor moderne. eu spuneam ca e mai nasol acum pentru ca daca pe vremuri sclavii aveau asigurata o casutza, un teren pe mosia boierului, acum stapanul nu-ti mai asigura nimic. si comparatiile pot continua. ce-si permitea pe vremuri un stapan si ce-si permite azi. ce transparenta era pe vremuri si ce transparenta e azi, privind averile fiecaruia.
stapanii is si mai stapani iar sclavii sunt si mai sclavi! evoluam, nu?
“Welcome to the desert of the real”
Nu-i asa ca simti ca nu-ti mai controlezi viata? Ca nu mai stii ce bani ai in conturi sau ce nevoie mai ai de un lucru pe care ti-l cumperi fara a fi sigur ca-l vei folosi vreodata?
Nu mai ai timp sa gandesti pentru tine si asa cred porneste alienarea. Te mai trezesti doar la pensie cand esti cu Alzheimer si nimeni nu te mai baga in seama. Hei, ec atata negativism? Ma indreb daca avem si alte variante in afara de sihastrie sau cershetorie.
Foarte [insert laudă] articol, monșer
Magus…eu n-am rezistat.Ma simteam de parca ma urcase cineva cu sila pe scena asta:
http://www.youtube.com/watch?v=A_W5QnO5UGk
Cand spun cuiva de unde am plecat se uita ciudat la mine…”baba nebuna”…Acum muncesc mai mult si ma simt mai bine, pe aceeasi leafa.Norocul meu ca am avut, inca ,varianta.Ce-o mai fi…om vedea.
Dar ma tem ca Banjai are dreptate.
@Anna: eu mai am un pic de rabdat… :(
Si ce ar tr sa facem, o revolutie? Care este remediul? :)
anarhia este solutia! la arme!
si contra cui? cheaburilor? :))
nu sunt atat de sigura ca remediul ar fi o revolta contra celor de sus. multe aspecte exista pentru ca noi am permis asta cat se poate de benevol. fie din ignoranta fie din necunoastere.
eu momentan lucrez intr-o banca. probabil ca si eu sunt in categoria corporatistilor. totusi corporatist ajungi daca vrei TU. Da, sunt proceduri de urmat, dead-line-uri, o anumita tinuta, o anumita conduita,dar in ultima instanta ramane la latiudinea fiecaruia cat de corupt e cu sine insusi in primul rand, cat e dispus sa lase de la el pt bani si pentru functie. Depinde de fiecare cat de imbacsit de rutina ajunge.
Remedii sunt descrise in “A treia forta” de Hurduzeu si Mircea Platon, editura Logos. Mi se par destul de eficiente … O alta carte pe tema asa e “Cum am ales libertatea” de Tom Hodginson (?! – nu mai stiu daca e exact) … e ca o colectie de tips and tricks …
Multumesc pentru recomandari
One Trackback
[...] umana ar fi – de fapt este- mai saraca cu un reper. Citeam mai de mult “1984†(tot mr FUA a facut un colaj foarte interesant ca o paralela intre realitatea stramba a lui Orwell si realitatea [...]