Anonymous
Mereu am considerat ca dand 5 lei la un cersetor, nu-i faci o mare favoare ci doar iti gadili propria constiinta. Iti cumperi ieftin linistea sufleteasca. Dar 5 lei de la mine, 2 lei de la altul se aduna si reuseste sa treaca cu bine peste zi insa maine o va lua de la capat. Pe termen scurt il ajuti sa-si potoleasca foamea dar pe termen lung nu-i faci nici o favoare. Mai bine ii dai o undita si-l inveti sa pescuiasca, vorba aia.
Sunt, in principiu, de acord cu Cetin atunci cand spune ca ReTweet-ul nu ajuta cu nimic ci doar ne ofera noua un confort emotional dar vreau sa va amintesc ca taman astfel de ReTweet-uri au dus in final la salvarea unei vieti. Cazul imi este ceva mai familiar decat multora dintre voi si nici o secunda nu m-am gandit ca ajutorul ar putea veni in acest fel. E vorba de un caz foarte mediatizat luna trecuta pe Twitter si online in general. Oameni pe care nu-i veti cunoaste niciodata au donat sume importante de bani fara sa-si afiseze extrasul de cont. Oameni care vor sa raman necunoscuti chiar si pentru cel pe care l-au ajutat. Au donat pentru ca au aflat de acel necaz si au vrut sa ajute si poate ca a contat si de la cine au aflat. Unele ReTweet-uri au fost destul de utile. Niciodata nu stii de unde sare iepurele.
Daca ma ducea capul mai mult, poate nu pierdeam vremea scriind textul asta si faceam ceva care sa-mi aduca suficienti bani cat sa pot ajuta astfel de oameni si poate din cauza asta nici nu vad o diferenta intre un ReTweet si un screenshot cu o donatie de 50 lei. Beneficiezi de niste aplauze bonus la faza cu screenshotul. Parerea mea e ca astfel de gesturi trebuie sa ramana intre tine si constiinta ta. Fara doar si poate ca orice leu oferit este de ajutor si ca uneori scopul scuza mijloacele iar experienta de luna trecuta mi-a aratat ca si simpla promovare a unei cauze, poate fi utila.
Dar eu cred ca am putea face ceva si mai util. De exemplu sa-i luam de gat pe jigodiile care au grija ca tara noastra sa fie un laborator, care se ingrijesc sa ne decimeze pentru un comision gras. Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. Ce dialog, ce non-violenta, ce atatea vrajeli d’astea ieftine?! Nu e clar ca de vorba buna nu se intampla nimic? Nu e clar ca o sugem la greu zi de zi? Se intampla lucruri groaznice in lumea reala si poate multi dintre noi le stiu dar nimeni nu vorbeste despre ele. Frica ne stapaneste pe toti. Recentul caz Ritzi e “mic copil”. Banii aia reprezinta pentru unii bancnotele cu care-si aprind trabucurile.
Daca s-ar dori, n-ar fi nevoie atat de des de astfel de initiative. Stiati ca multe medicamente prescrise de medicii nostrii sunt interzise in tarile pe care noi le numim “tari civilizate”? Stiati ca multe medicamente folosite in aceleasi tari civilizate si cu rezultate satisfacatoare nu sunt admise in Romania pentru ca niste baeti destepti nu s-au inteles la comision? Cu 2 exemple va retin atentia.
O prietena, medic cardiolog, imi povestea ingrozita cum a fost nenorocita o matusa de-a ei. Femeile aflate la menopauza, pierd din calciul din oase. Matusa ei ajunsese in aceasta situatie si s-a prezentat la medic. Medicamentele prescrise de medic aproape au paralizat-o si au adus-o in pragul unui accident cardiovascular. I s-a prescris Bonviva si Celecoxib. Bonviva (clasa bifosfonati) ar fi trebuit sa fixeze calciul in oase insa il solidifica ireversibil in articulatii. Acum femeia abia se mai poate misca iar in curand nu se va mai putea misca deloc. Despre Celecoxib si accidentele cardiovasculare provocate, veti gasi suficient material pe internet.
Toate medicamentele au efecte secundare. Unele-s mai grave, altele-s mai putin grave. Stia medicul de aceste efecte adverse deosebit de grave? Poate ca stia sau poate ca nu stia dar si in cazul asta e destul de grav deoarece trebuia sa se informeze si nu sa “semneze” ca primaru’ bazandu-se pe indicatiile pretioase de la minister sau ce institutie dicteaza ce medicamente se dau si in ce situatii. OK, medicamentele au de multe ori denumiri diferite in fiecare tara dar un medic meserias stie ce contine un medicament si ce poate provoca.
Acum sa vedem cel de-al doilea caz. Un om a fost diagnosticat cu o forma noua de cancer. Reuseste in urma unei campanii (ReTweet-uri si altele) sa ajunga in strainatate si sa se opereze. OK, a facut rost de bani de operatie insa problema e la fel de grava. Poate si mai grava pentru ca daca ti-ai pierdut speranta ca te vei putea opera dar o minune te-a adus din nou in situatia de a-ti face planuri pentru ziua de maine, acum esti din nou pus la pamant. De data asta de un sistem, de niste oameni pe care nu-i vezi dar stii ca sunt acolo si pe care nu-i poti privi in ochi si sa-i intrebi “de ce vrei sa ma omori?”.
Persoana in cauza trebuie sa urmeze un tratament foarte strict cu un medicament ce in Romania nu a fost acceptat.
Sorin alearga de dimineata pina seara si se bate cu sistemul, se loveste de nepasare, promisiuni si apoi ridicari din umeri. O doctorita binevoitoare a muncit si a facut scrisoarea medicala de recomandare a dosarului pentru comisia oncologica in vederea decontarii medicamentului Erbitux sau a efectuarii tratamentului in strainatate. Directoarea institutului oncologic Fundeni, l-a chemat cu toate actele…sti de ce? sa-i spuna personal ca nu poate face nimic in acest sens!!! (…) Am vorbit in mare cu oncologul despre situatia din Romania si ne-a explicat pe scurt ca totul tine de formalitati, comisioane si multe interese, probabil la nivel inalt, ca acest medicament, destul de scump, sa nu fie agreat in prea multe diagnosticuri. Nu cred ca ne poate ajuta cu prea multe, poate cu ceva materiale documentare pentru o eventuala acreditare a medicamentului dar asta ar insemna mult timp si munca. Poate daca ma voi simti in putere sa incerc impreuna cu firma importatoare sa redepunem dosarul la Ministerul Sanatatii, macar alti pacienti sa beneficieze de acest tratament in tara, sa nu se mai ridice din umeri in Romania cand vine vorba de cancer la ficat iar bani alocati pentru tratamente speciale sa nu mai fie cheltuiti pe operatii estetice de marirea sanilor de vreo amanta de demnitar, asa cum am auzit ca se mai intampla.
PS: La final, va propun o secventa din episodul “The Anonymous Donor” din sitcomul Curb your enthusiasm
Dar pe astea le-ai citit?
Comentarii
7 Comentarii la “Anonymous”Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
sistem bolnav = oameni bolnavi
mai avem ceva decenii pina cind vom merge la doftor si nu va fi nevoie sa ne uitam in buzunar pentru a putea deschide usa cabinetului
pacat !!!
M-am umplut de spume de dimineata si pazea ca sunt mitraliera: de ce dracu trebuie sa aratam ca ne pasa ca sa ne vada lumea ca ne pasa si dup-aia sa ne duce mandri la culcare? Stii cum e cu initiativele alea multe? Da, reusita fiecarei dintre ele ajuta un om, e foarte bine asta dar…exista varianta sa ne obisnuim cu ele si sa nu le mai bagam in seama.Nu asta e solutia, acestea ar trebui sa fie cazuri exceptionale, dar ce stiu eu, la ce ma pricep eu, sunt doar o mitraliera din tastatura.
Mi-am adus aminte de tata si de o vorba a lui catre un “medic” ce vroia sa-l externeze dupa ce i s-a ameliorat un puseu de tensiune dar nu mai vroia deontologia nimanui sa-i afle si eventualele incarligaturi cu alte boli :”da’ce dom’ doctor, saraceste tara asta daca ma mai tineti aici cateva zile pentru niste analize”? Da, cred ca a stat tata o saptamana in plus in spital atunci si a saracit tara si a dat peste cap sistemul sanitar. Si mi-am adus aminte (mi-am adus pe dracu’ asta nu-mi iese din cap nici un moment) de marele chirurg salvator de vieti care a operat-o pe mama cardiaca si in varsta de 75 de ani pentru ca imediat dupa operatie operatia sa arate minunat si mama la fel, tot respectul pentru anestezist si tot “respectul” meu spumant pentru chirurgul care a taiat minunat dar problema a ramas. Pai de ce mah, mare chirurg si profesor universitar ai taiat si ai zis “se face” daca stiai (si acum sunt aproape sigura ca stiai) ca se face dar nu se rezolva? Ca s-o luam acum de la capat, dracu’ stie cum?
In cine pusca mea mitraliera sa mai am incredere? Cui puii mei sa dau banu’ ???
Uh. Sorry magus, dar asta e FUA, nu? Dupa ca ma lamuresc exact cu problema mamei cred vei avea parte de un FUA de exceptie pe aici, pentru dom’ profesor universitar chirurg si ce o mai fi el si neamul sau.
Mda, si de fapt sa stii ca nu am nici o problema reala, eu de fapt sunt frustrata ca tot nu pot, nici acum, sa vad clipuri de pe You Tube.
ana nu uita ca de obicei medicii lucreaza cu “materialul clientului” si nu pot prevedea cu exactitate finalul.
Stiu si asta, mag.Poate ca asta e cazul mamei, materialul este de vina, de fapt.De aceea am spus ca vreau totusi, sa ma lamuresc mai intai, n-am dat nici un nume pe aici.E frustrant, oricum, pentru ea in primul rand si apoi si pentru noi, astia ai ei.Pan’la urma, dand o proba de gandire pozitiva, pot spune : bine ca nu este mai rau de atat.
Dar dincolo de toate acestea, pe sistemul asta sanitar al nostru…nu pot sa dau prea multe parale, oricum.
Ha, ha, ha! Anonim, anonim da sa stim si noi !
Tata avea o vorba: fata mea, e bine sa fi modest da sa stie si ceilalti