Pentru ca zilele astea m-am dedicat trup si suflet (mai mult trup, recunosc) treburilor gospodaresti, n-am prea avut ce rahat sa mananc p’acilea. Cand ies din casa si vad altii mai prosti decat mine, imi vin idei. Dar ma si enervez. Faza misto cand stau acasa cu pisicile si cainele e ca nu-mi creste tensiunea, ca sunt total relaxat. Nici nu ma contrazice nimeni.
Si trebaluind prin curte, am gasit si ce nume sa le dau la astia doi. Chestia e ca abia zilele trecute am reusit sa ma apropii de ei, sa socializez putin cu ei. Pana acum stateau in fundu’ curtii sub niste lemne si daca ma apropiam la mai putin de 20m de ei, se ascundeau. Le lasam castroanele cu mancare si daca nu plecam de acolo, nu ieseau sa manance. Dar i-am pacalit! Le-am lasat o aripa de pui.
Asadar, va invit sa-i urmariti in continuare pe Berlioz si pe Toulouse! :)
5 Comentarii
Ce draguti sunt pisoi ::X iii
Hai ca pe Berlioz l-ai nimerit la culoare, da pe Toulouse nu prea :). Poate ai o surpriza mai incolo si gasesti ca e de fapt Marie :))
m-am gandit si la posibilitatea asta si cand relatia noastra va evolua suficient de mult pt a-mi permite anumite …intimitati, o sa re-evaluez situatia :)
:)
Ma gandesc acum ca si motanelului meu as putea sa-i spun Toulouse dar celalalt am clarificat intre timp ca ar putea fi o Marie dar deja, din anumite motive este Caramela :)
Si oricum, nu i s-ar potrivi pisicutei mele Marie, pentru nu e o “lady”, e o “sis” care tot il sacaie pe motanelul meu ( asa cum fac toate femeile cu oamenii , adica barbatii)cu energia ei debordanta .