Ieri am aflat o poveste foarte interesanta, o poveste cu ardeleni. Bunicii lu’ gagicamia din partea lu’ maica-sa, s-au mutat in Oradia pe la sfarsitul anilor ’60. Ei locuiau in satul Rat ce apartinea de comuna Tasnad din Satu Mare iar ceea ce mi-a fost povestit despre despre acea zona, imi confirma ideea ca oamenii nu se nasc egali. Un copil nascut acolo nu are prea multe sanse sa se realizeze, sa duca o viata lipsita de chinuri, de griji si de nevoi. Ar fi ajuns sa traiasca de azi pe maine, muncind ca un sclav pe temirice si mai nimic.

Bunica lu’ gagicamia, ardeleanca desteapta si mama a 2 copii, a hotarat de una singura sa se mute la oras. Zic de una singura deoarece bunicul nu prea avea tragere de inima sa se mute. Taman se procopsise cu o vaca si o bucata de pamant dupa cativa ani de intrat zilnic in sut iar acesta era un motiv foarte intemeiat de a nu se muta si a nu o lua de la 0. In cele din urma nu a avut incotro iar argumentul “viitorul copiilor” a reusit sa se impuna in fata lu’ “aici avem o vaca, acolo nu avem nimic”.

Mnoo, au ajuns oamenii la Oradia si cu putinii bani luati pe vaca si pe ce mai aveau in Rat, si-au cumparat o casa si o palma de pamant la marginea orasului. Casa cu 2 camere, magazie si alte acareturi. Dupa un timp au considerat ca e bine sa mai faca o camera, binecunoscuta “bucatarie de vara”. Poate unii dintre voi nu stiti dar pe vremea aia, ca sa-ti construiesti chiar si un cotet, iti trebuiau autorizatii si parautorizatii de la tot felul de institutii ale statului, trebuia sa umbli de colo-colo pentru o gramada de hartii. Ardeleanu’, om destept, s-a pus pe facut calcule: X lei pentru materialele de constructii, Y lei pentru taxe/impozite/autorizatii si Z lei pentru umblatul de la Ana la Caiafa. Adica transport si alte mici cheltuieli. A mai adaugat si putina spaga si a iesit o suma oarecare. S-a interesat cat e amenda daca se apuca si-si face treaba fara autorizatie si a aflat ca e cam egala cu suma pe care ar trebui sa o cheltuiasca daca vrea sa fie “in legalitate”.

S-a pus pe strans ban pe ban si bazandu-se pe “bunavointa” unei vecine care dezvoltase o relatie deosebita cu unele institutii de aparare ale statului de drept, s-a apucat de treaba. Exact cand a terminat de construit, hop si functionaru’ cu o falca-n cer si alta in pamant. Se opreste gunoiu’ din tipat ca sa-si traga suflet si ardeleanul nostru il intreaba calm:

- Mno, cat ziceati ca e amenda?
- Atata, zice gunoiu’
- Poftim banii!

Lu’ gunoi ii pica fata, taie chitanta si pleaca suparat si dezamagit ca nu s-a lasat cu circ, cu dus la sectie si alte mizerii.

In ’92 bunicu’ a murit. Avea 59 de ani. Bunica traieste si are 75 de ani si trebuie sa fii foarte atent cand vorbesti cu ea ca altminteri rade de tine non-stop. Face niste poante de ramai cracanat, vorbeste numai “la misto”. Cand prinde unul ca mine ce nu cunoaste prea bine regionalismele si arhaismele din Ardeal, e o sarbatoare pentru ea!

Dar pe astea le-ai citit?

• Descalecatul lui Magus in Ardeal
• 3 non-stiri si o intrebare
• Cum ingheata apele atunci cand minti