Sambata trecuta am fost la Geek Meet #2 Sibiu. Am stat doar la prima parte din cauza de festival, asta fiind si motivul principal pentru care am descalecat pentru prima oara in fosta capitala culturala. Singura chestie interesanta din prima parte a intalnirii a fost prezentarea si discutiile pe marginea proiect1000 sustinuta de Stefan Szakal de la X3 Studios. Prezentarea lui o gasiti aici. In finalul primei parti, Adrian Soare de la siteul care momentan e suspendat, succesdublu.ro, a tinut o mizerie de prezentare despre experti si succesuri. Un fel de cum sa ajungi expert in 5 zile. Un discurs d’ala motivational gretos. Si aici e problema mea din acest text.
Nu mai poti sa tragi o basina ca repede apare un speaker sau un site d’asta motivational, site de dezvoltare personala sau ce mama dracului sunt. Peste tot gasesti binevoitori cu discursuri ultra-pozitive care-ti intorc stomacul pe dos. Retete de succes ieftine, vrajeli de caine ud, hippioti web 2.0. Tot felul de povesti stupide menite sa-l motiveze pe retardul din tine sa faca succesuri. “Ce esti tu, cu ce te ocupi?” “Eu am un site de dezvoltare personala si-i invat pe oameni cum sa faca succesuri!” “Si din ce traiesti, din ce faci bani?” “Pai ii invat pe altii sa faca bani iar ei ma platesc pentru asta!” “Bine, bine dar tu ce stii sa faci?” “?!?!”
Intamplarea face ca in aceeasi zi, mai precis noapte, sa am parte de cea mai “motivationala chestie”! Sambata seara, in Atrium Cafe din Sibiu, o parte din muzicienii care au participat la festivalul Jazz & More, au sustinut un jam session de maaaare angajament. Printre monstrii free jazz-ului care au prestat, s-au numarat si 2 tineri polonezi, membrii trupei Soundcheck. E vorba de contrabasistul Marcin Chenczke si de percutionistul Krzysztof Szmanda.
Ca sa intelegeti situatia, imaginati-va (n-ar trebui sa va imaginati ci doar sa va uitati in oglinda dar hai sa fiu politicos) ca sunteti niste parliti de bloggeri/marketeri/PR-isti/evanghelisti/new-media assholes si va propune Guy Kawasaki sau Michael Arrington o combinatie, o colaborare. Cam asa erau si copiii astia in acea seara. Se ivise o sansa incredibila pentru ei: sa cante cu cei mari, sa se faca remarcati.
Marcin a luat contrabasul in mana si abia dupa cateva ore l-a lasat jos. Cel putin 2h a cantat non-stop, fara sa se opreasca, fara sa bea o gura de apa. 99% din timp s-a uitat fix intr-un punct, se uita la un perete. Era rosu ca un rac si picaturi de transpiratie i se prelingeau pe frunte. Krzysztof a continuat sa bata toba inca vreo ora dupa ce Marcin s-a oprit. Si cand spun “batut toba” inseamna ca a batut nene, nu a sters carbunii de praf. Iar la tobe-ti folosesti toate membrele, inferioare si superioare, cu care ai fost inzestrat. Rezultatul: toti i-au felicitat, toata lumea a vorbit cu admiratie de ei si cu siguranta line-up-urile care-i vor contine, vor atrage multi spectatori.
Pentru mine, ceea ce au facut cei doi polonezi, a fost mai motivant decat o mie de siteuri si de discursuri d’alea penibile care nu-i motiveaza nici pe idiotii ce pun botul la vrajeala MLM-istilor. Chiar daca am stat 7h intr-o carciuma aglomerata si plina de fum, la ora 4 AM ma simteam mai motivat si mai plin de energie decat oricand.
One Trackback
[...] asa cum puteti vedea mai jos, e jale mare. Din pacate se ajunge la o problema discutata la GeekMeet-ul #2 din Sibiu de catre Stefan Szakal in cadrul prezentarii Proiect 1.000: educarea. Cum sa-l invatam pe client [...]