Cronica unui concert Grigore Lese la care nu am fost si motivul pentru care n-am fost
“Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot universul conspira pentru indeplinirea visului tau” manca rahat Paulo Coelho in nu-stiu-ce mizerie de roman de pe noptiera. Aseara m-am convins ca atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, o femeie trebuie sa-ti futa meciul.
Ingretosat maxim de tot ceea ce inseamna cultural in aceasta perioada a anului, am vrut sa ajung la concertul lui Grigore Lese ca sa reusesc sa trec cu bine si de acest sfarsit de an. Dar n-am ajuns. Adica am ajuns dar la 18:10 cand nu se mai permitea accesul in sala unde a avut loc concertul. Nu am ajuns pentru ca EA trebuie sa-si piarda MEREU cheile iar atunci cand se intalneste cu ma-sa si se pun la vorba, o uita bunul Dumnezeu. Chiar nu exista nicaieri in lumea asta un grup de cercetatori care sa studieze fenomenul si sa gaseasca oarece leac? Ce mama dracului pot vorbi atat?
In fine, sa revenim la concertul lui Grigore Lese. Dupa ce Fuego a incarcat Casa de Cultura a Sindicatelor (vreo 700 de locuri), Grigore Lese a fost mai modest si a umplut Filarmonica de Stat. Biletul la Fuego a costat 50 de lei iar la Grigore Lese 15 lei. Nu pot sa inteleg aceste diferente.
Concertul susţinut miercuri seara de Grigore Leşe în sala filarmonicii orădene a fost, în fapt, un curs teoretic şi practic despre ceea ce înseamnă folclor autentic, arhaic. „Aşteptînd Crăciunul” a fost genericul concertului însă cei care s-au aşteptat la colinde gen Hruşcă au fost cu siguranţă dezorientaţi. Maestrul Leşe a făcut diferenţa între ceea ce înseamnă o „corindă” şi un cântec religios de mare popularitate gen „O ce veste minunată”. Colinda la romîni are un caracter precreştin, nu are urmă de smerenie în ea sau de umilinţă ci dimpotrivă, are un caracter aproape războinic, pastoral, dur, direct. Citeste in continuare ca nu doare!
Dar pe astea le-ai citit?
Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
