100 este recordul de bilete vandute intr-o saptamana, record pe care ultimul cinematograf din Braila, orasul meu natal, l-a avut in ultimele luni. Cinematograful “Central” s-a inchis pe 4 Septembrie.
De mult timp nu mai citesc ziarele locale din Braila. Ma rog, nu mai citesc ziare de nici unde din proprie initiativa, ca sa zic asa. Imi ajung informatiile pe care le primesc de la parinti sau de la prietenii care au ramas acolo. Daca as citi si ziarele, m-as deprima rau de tot. Pe 17 Septembrie, aflu de la un alt brailean, ca nemernicii din CJ ( de fapt jigodia imputita de Bunea Stancu) vor sa interzica cursele de dirt-track de pe stadionul din oras, de altfel singurul stadion din tara omologat international pentru asa ceva. Azi ajung intamplator pe blogul unui bucurestean si aflu ca s-a inchis singurul cinematograf functional din Braila.
Mie nu-mi prea plac oamenii in general dar nu prea am incotro si trebuie sa-i tolerez. Mie-mi plac locurile iar Braila imi place cel mai mult. E misto acasa, sunt amintiri multe acolo. Pe cat de tare a fost orasul ala candva si cat potential are, pe atat de mult a fost futut de toata lumea. A fost poștit ani de zile in continuu de tot felul de jigodii, de borfasi, infractori si de fosti nomenclaturisti ce au ajuns sa diriguiasca destinele judetului dar de fapt nu faceau decat sa le tina “tira” primilor.
Azi am gasit la Carrefour niste covrigi iar lucru asta mi-a amintit de celebra covrigarie de pe Republicii, cu trotuarul ei plin de guma de mestecat, cu cozile nesfarsite dar cu cei mai buni covrigi pe care i-am mancat in viata mea.
8 Comentarii
Vai, cat de aiurea esti! Acum ma gandesc doar la covrigii aia care dupa ce ca erau si foarte buni, mai erau si foarte ieftini ( 15 bani vs 80 bani in Bucuresti ). Dar eu chiar nu exagerez cand spun ca aici NU exista covrigi. De niciun fel! Covrigarii nu exista, la patiserii gasesti doar niste polonezi cu vanilie. Covrigei crocanti nu au!
am o matusa in hunedoara care de cate ori venea la braila, pleca cu un sac de covrigi. atunci nu intelegeam de ce dar acum, de cand m-am mutat si eu in ardeal, am inteles: is vai de curu lor astia p’acilea. nu tu covrigi, nu tu sarmale ca lumea…numai prostii!
Pai vezi mai fraiere, daca ai trecut prin Mures ca trenul prin gara ? Daca ma intrebai , te duceam eu intr-un loc in centru unde se fac covrigi cu sare si inca ti-i da insirati pe ata , crocanti s inca calzi. De asemenea daca vrei poti cere si cu susan sau cu mac. Si apropo de cat de bine mananci tu in Debretin te duceam si la “Excalibur” unde nu cred ca nu ai fi fost multumit de meniuri , de preturi si de prezentare da’ ce sa-i faci, prost ai fost , prost ai ramas.
dupa Deva, Targu Mures e cel mai penibil oras. o sa aveti voi covrigi ca-n Braila cand o sa vad eu Ungaria Mare.
Well, recunosc, aici nu am baza sa te contrazic, inca nu am mancat covrigi din Braila ca sa pot face o comparatie si nici nu am vazut toate orasele din tara.
mie unu imi plac foarte mult covrigeii rontaila ,mai ales aia cu susan sau cu mac la cutiile alea mari de 600g.mereu cand ajung prin carrefour cumpar si mancam toata familia,mi se par super ok.toate bune!
Si eu sunt originar din braila(momentan in Bucuresti) si mananc destul de des covrigei de la Rontaila.am cautat pe web si am vazut ca au si site-uri, 2 site-uri WOW :) http://www.rontaila.ro si http://www.covrigei.ro (sorry nu vreau sa sune a reclama).Oricum cand mai trec prin carrefour sau cand ii vad prin rafturi la vreun magazin,ii cumpar si parca imi creste putin inima ca uite se mai face ceva si prin braila noastra(desi din pacate din ce in ce mai putine).Cred ca asta ar trebui sa facem cu totii,sa ne sustinem producatorii locali si sa nu mai cumparam ciorapi/bomboane/snakcs-uri din import si sa le mai dam o sansa si amaratilor astia din tara ca pana la urma dau de mancare tot la salariati romani(poate la mamele noastre,verii,prietenii,vecinii,etc nostrii).
lasa ma, nu era bai de link-uri nici daca spuneai ca acum postezi din Braila ;)
One Trackback
[...] Septembrie am gasit la Carrefour niste covrigi made in Braila iar chestia asta mi-a trezit oaresce nostalgii. Cu prima ocazie in care am ajuns in orasul cu [...]