In care nu e vorba despre scoala romaneasca
ci doar niste amintiri.
Am vazut la Dragos Stanca o secventa cu Baselu in care acesta o cam urechea pe Abramburica vis-a-vis de programa scoalara a copiilor din scumpa noastra tarisoara. Ca nu e buna, ca Google -ul ar putea inlocui cu succes orice manual, ca nu-stiu-ce si nu-stiu-cum. Povestea e veche, super-discutata si mega-analizata. Toata chestia asta mi-a adus aminte de doua lucruri.
Va amintiti cum sunau compunerile pe care le faceam in scoala primara? Intotdeauna titlul compunerii oferea informatii legate de locul sau timpul actiunii: “La bunici”, “La mare”, “La munte”, “In tabara”, “In vacanta”, “In parc” etc. Urmau cateva propozitii scurte iar finalul era mereu acelasi: o propozitie exclamativa de tipul “Ce frumos a fost la mare/munte/bunici!”, “Ce bine ne-am simtit in vacanta/tabara!” De obicei compunerea era de o singura pagina iar eu reuseam sa stric juma’ de caiet pana sa scriu o pagina fara greseli. De fiecare data imi mai aduceam aminte de ceva si doream sa mai adaug dar se pare ca nu era bine sa povestesc cum adunam bilute de fier de pe linia de tren ca sa am munitie pentru prastie sau cum imi faceam pocnitori din 2 suruburi si o piulita ori alte lucruri pe care le consideram deosebit de interesante.
O alta intamplare de care mi-am amintit, are legatura cu fratele lu’ gagicamia. Om de vreo 2 metri la ora actuala. Tot in scoala primara a avut la un moment dat de scris 5 propozitii care sa contina cuvantul “paner(e)”. Daca nu stiti, panerele sunt alea in care statea merele, perele, prunele si alunele din poezia “Toamna” de Demostene Botez. Mai are si Bacovia o poezia intitulata “Toamna” dar aia se studiaza la clasele speciale de emo intensiv. Si se pune omu’ si scrie cele 5 propozitii:
Mama are mere in panere.
Sora mea are mere in panere.
George are mere in panere.
Ion are mere in panere.
Bunica are mere in panere.
Dar pe astea le-ai citit?
Comentarii
2 Comentarii la “In care nu e vorba despre scoala romaneasca”Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
Solutia mea e mai complicata, dar are avantajul ca e scalabila la cate propozitii vrea clientul:
#include
#define N 5
const char* s[N] = { “Mama”, “Sora mea”, “George”, “Ion”, “Bunica” } ;
int main ( void ) {
int i;
for ( i=0; i<N; ++i ) {
printf( "%s are mere in panere.\n", s[i] ) ;
}
return 10; //Zeceeee!!!!
}
haaaaaa, cst-L, ce tare esti.
)