Stiati ca iPhone-ul nu este popular in Japonia deoarece nu este suficient de eye-candy? Daca nu stiati, ati aflat acum. Tot acum aflati ca in perioada cand pitzipoancele si cocalarii nostrii se spargeau in figuri cu Nokia 3310, japonezii aveau telefoane mobile cu slide. In ziua de azi, in Romania, daca n-ai telefon cu slide, nu existi. E biletul de intrare in Bamboo, e accesoriul must-have al corporatistilor, hasieristelor si piarizdelor.
Unui austriac, proprietar de firma care face succesuri online, i s-a prezentat un layout pentru unul din siteurile romanesti pe care le detine. In creierul lui neted precum chelia pe care o are, acest site, ca sa aiba succes, trebuie sa fie o copie 1:1 a altui site care face succesuri in afara. Evident ca layoutul prezentat nu a fost pe placul lui iar ceea ce a spus mi-a crapat capul: Like japanese says: if you copy, copy all!
OK, ma asteptam la asa ceva din partea unui roman dar in nici un caz de la un austriac. Si m-am gandit, mi-am batut capul ca sa inteleg de ce un om plin de bani, gandeste in felul asta. Oare caruta de bani pe care o are, a castigat-o in modul asta? E un model de business OK si de ce ar fi spus un japonez asa ceva? Un coleg mi-a adus aminte ca japonezii, dupa ce in anii ’60 au facut produse copiate 1:1 dupa cele americane, au cunoscut in ultimele 2 decenii un boom pe baza produselor proprii iar in ziua de azi, stim cu totii unde sunt japonezii la acest capitol. China face, de cativa ani, acelasi lucru. In cat timp vor invata sa faca produse competitive? La cat de ieftina e forta de munca in China, in momentul in care vor face produse proprii de calitate, e posibil sa elimine orice concurent?
Mergand pe exemplul japonez, ar fi gresit sa concluzionam ca pentru a reusi intr-un business trebuie sa ne intelegem concurenta, competitorii, trebuie sa fim in stare sa facem intai aceleasi produse si la aceeasi calitate si apoi sa le imbunatatim? Pai daca e asa, abia astept un iPhone chinezesc cu 200$ dar nu cu Windows Mobile ci cu OS X!
