Or-do-nan-te, nu ordine! Or-do-nan-te!
Am o dilema care ma macina cu fiecare zi ce trece. Cu cat incerc sa-mi explic mai mult, cu atat dilema ia proportii. Probabil ca intr-o zi o sa ma trezesc crezand ca sunt Lucian Blaga.
Nu mai stiu daca motivul pentru care incerc sa fiu un om cinstit, motivul pentru care nu omor, nu fur, nu dau in cap e ca asa trebuie sa fiu, ca asa e normal sau pentru ca as intra in contact cu autoritatile statului, aceste fapte fiind considerate infractiuni si pedepsite ca atare. Cred din ce in ce mai mult ca greata care ma incearca atunci cand discut cu un om al legii, e motivul care ma determina sa fiu cat pot de corect. Si simt ca acest motiv e mult mai puternic decat pedeapsa pe care as putea sa o primesc in cazul in care as comite o infractiune.
Nu stiu cum e in realitate in alte tari, stiu doar ce se vede in filme si la televizor. Daca filmul este fictiune recunoscuta, ca sa zic asa, televizorul reuseste cu brio sa deformeze o mare parte din realitate. Stiu ca nu exista sistem perfect dar stiu ca unele sunt mai bune decat altele. Dar ce le face sa fie mai bune? Oamenii?! Habar nu am, cred ca sunt mai cinstit decat destept. Sau cel putin incerc sa fiu.Â
Oare in Germania, Anglia sau Norvegia, autoritatile statului, platite din banii cetatenilor contribuabili, ii considera pe toti ceilalti cetateni ca fiind potentiali infractori? E corect, e sanatos sa gandesti ca oricine poate fi un infractor? E corect ca un politist sa plece intr-o discutie cu un simplu cetatean de la aceasta premiza? Eu cred ca nu si chiar daca multi dintre noi am circulat macar o singura data fara bilet de autobuz, chiar daca multi dintre noi avem macar un soft pentru a carui drept de folosinta nu am platit si aceste fapte ne acorda titlul de infractori, o societate in care prezumtia de nevinovatie nu exista, e o societate bolnava, e o societate putrezita.
Pe de alta parte un hot, un criminal, un infractor adica, iti poate scapa printre degete daca nu conduci ostilitatile in mod corespunzator. Dar in cazul asta nu cumva este vorba de incompetenta? Nici asta nu stiu si din cauza asta ma intreb. Altminteri nu intrebam ci dadeam raspunsuri la intrebari nepuse.
Azi am dat pentru a 2-a oara in viata mea o declaratie la politie. Prima a fost prin 2001 cand mi-am pierdut cartea de identitate. Ieri la ora 14:16 in timp ce ma deplasam din punctul A in punctul B, am fost apelat de pe un numar de Orange de catre un cetatean. A zis ca e politist dar nu-mi amintesc numele si functia, nici nu le-am auzit foarte bine pentru ca eram pe strada si era zgomot. Greseala mea a fost ca nu am insistat si nu le-am notat. Oricum nu cred ca ajuta la nimic. Domnul se afla la mine acasa unde nu era nimeni si se pare ca venise sa ma invite la Politia Municipiului Oradea pentru a discuta cateva lucruri cu un domn comisar al carui nume, din nou, nu l-am retinut. Domnul a fost atat de amabil incat s-a oferit sa vina sa ma ia de oriunde ma aflam in acel moment 
dar din cauza ca in urmatoarea ora trebuia sa fiu in drum spre Budapesta, l-am refuzat politicos si am stabilit ca vin eu singur a 2-a zi dimineata.
Chiar daca am trait un sfert de veac in Braila, nu cunosc in detaliu toate procedurile de lucru ale politiei si asta nu e neaparat ceva rau, asta inseamna ca nu am avut motiv sa interactionez cu aceasta institutie. Banuiam care e procedura iar discutia pe care am avut-o tot ieri cu un amic si inalt functionar al MI, mi-a confirmat banuiala. E vorba despre un procedeu birocratic relativ complex. Conform legii se trimite invitatie cu semnare de primire, se ofera detalii cu privire la motivele pentru care se doreste sa se discute cu tine (cetateanul cu care am discutat a zis ca nu stie pentru ce motiv sunt invitat la politie) iar daca nu te prezinti la ora si data stabilita, se trimite iar. La un moment dat vor veni si te vor lua cu mascatii, ca pe Becali.
La telefon oricine te poate suna si sa spuna ca e Dumnezeu pe pamant. N-ar fi fost o problema pentru ei sa indeplineasca aceste formalitati si mai devreme sau mai tarziu tot eram nevoit sa ma duc. Daca vor/trebuie sa gaseasca pe cineva, il gasesc ei. Daca nu, il localizeaza la intersectia a doua continente ca pe Maria Vlas. Oare se poate considera si in cazul meu ca nu si-au facut treaba pentru care iau lunar salariu sau felul in care s-a procedat intra la categoria mijloce specifice de cercetare? Habar nu am.
Pentru ca sunt de buna credinta, pentru ca stiu ca nu am savarsit nici o infractiune, m-am prezentat a doua zi la Politia Municipiului Oradea. Nu a fost deloc o surpriza faptul ca nu m-am intalnit cu acel comisar ci cu un domn care s-a recomandat abia la sfarsitul intalnirii, dupa ce am pierdut 1h cu discutii stupide si anume Stanescu. Evident ca daca nu-l intrebam eu cum se numeste, nu mi-ar fi spus.
Discutia a fost atat de aiurea incat nu sunt sigur ca am inteles pentru ce am fost chemat. Ma bufneste rasul cand imi amintesc. Pe scurt: cineva a reclamat ca i s-a furat calculatorul si probabil ca acea persoana era din Oradea. Eu am dat un anunt saptamana trecuta pe un forum ca vand un calculator, mai exact un iMac. Partea asta cu stabilirea tipul de calculator, pc-apple-imac-computer-blabla, a fost delicioasa. Sau nu. Nu am de unde sa stiu daca ei stiau care-s diferentele sau totul a fost un circ ieftin si care intra si el in celebra categorie a “mijloacelor specifice de cercetare“.
Tinand cont ca acel calculator pe care-l vindeam era inca in garantie si era specificat acest lucru in anunt, nu era foarte greu sa-ti dai seama ca provenienta lui nu era una dubioasa. Fireste ca acest lucru nu dovedeste ca nu l-am furat dar ma gandesc ca niste oameni cu experienta in astfel de cercetari poate ar fi putut reduce ora aia pierduta aiurea la cateva minute. Dar cu ce dracu sa-ti incarci toate cele 8h de munca?!
Repetarea aceluiasi raspuns la diverse intrebari, una mai aiurea ca alta din punctul meu de vedere, este deosebit de frustrant. Te simti neputincios initial. Cum de nu ma fac inteles? este intrebarea care-ti vine in minte. Pentru moment incepi sa crezi ca interlocutorul e doar un imbecil iar apoi te gandesti ca vor sa vada daca esti consecvent si ca acest lucru face parte din, ati ghicit, mijloacele specifice de cercetare. Si in sinea ta te bufneste rasul. Cand stii ca esti OK, ca ceea ce spui e adevarat si ca alta versiune nu exista, e al dracu de frustrant si de penibil.
Am avut parte si de celebrul good cop – bad cop. Credeam ca numai in filme e posibil. Acest domn Stanescu era good cop, era prietenos, zambea, iti dadea senzatia ca vrea sa te ajute. Mai erau in camera alti doi domni care o “ardeau la intimidare” atunci cand prin mijloace specifice mie 
incercam sa-mi dau seama ce naiba vor de la mine. Primesti niste replici care te lasa mut. In fata prostiei nu ai cum sa te aperi, nu ai cum sa lupti iar atunci cand stii ca e doar un teatru ieftin, treaba devine tragica. Da, vreau sa cred ca era doar teatru si ca-si faceau meseria. Asa gretoasa cum e ea. Altii sunt vidanjori dar nu e o rusine sa muncesti.
Dar ce cetatean cu potential de infractor vine de buna voie la politie?! Nu-ti da nimic de inteles acest lucru? Mijloacele specifice nu sunt adaptabile, ca sa zic asa?
Abia acum am reusit sa inteleg exact ceea ce simtea Victor Petrini in momentele in care explica diferenta dintre ordonante si ordine. Nu pot sa cred cat de actuala e scoala de tip Stefan Gheorghiu desi oamenii cu care am vorbit nu aveau cu mult peste 40 de ani. Probabil au avut “profesori de nadejde” si/sau au invatat de pe aceleasi manuale din ’45. Oricum, cat de cat s-au adaptat zilelor noastre: domnu’ Stanescu avea un dosarel ce continea profilul meu de pe LinkedIn si pagina de contact de pe acest site. Asta chiar mi-a placut. Ma gandesc ca-n scurt timp se vor face disponibilizari masive in MI. De ce sa platesti o armata de oameni ca sa-i prinda pe infractori cand poti plati un abonament de cativa $ la internet si-i gasesti pe Google?
Atat declar, sustin si semnez!
Iar dimineata cand m-am trezit, soarele imi mangaia fata cu razele lui calde. Bine ca a fost doar un vis si nimic din ce am scris mai sus nu s-a intamplat. Kafka, frate! Sau poate o fi fost…
Dar pe astea le-ai citit?
Comentarii
5 Comentarii la “Or-do-nan-te, nu ordine! Or-do-nan-te!”Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
Mda, destul de naspa faza. Numai si simplu fapt ca m-ar invita telefonic la Politie, mi-ar provoca ceva nelinisti interioare
Si cand te gandesti ca ii platesti din banii tai pe respectivii politisti, iar ei folosesc “mijloace specifice” de intimidare…
Avem 8-9 ani cand intr-o seara ieseam din scara blocului, iar doi politisti tocmai intrau, mi-au bagat lanterna in ochi spunandu-mi ca cineva m-a vazut furand nush ce dracu din spatele blocului si daca nu recunosc o sa fac puscarie. WTF!! I-am luat aproape plangand cu “nu nene,ca eu de-abia am iesit din casa” dar ei nu si nu…o tineau pe-a lor.
se plictiseau si ei. oameni suntem. iar dosare cu AN-uri (autori necunoscuti) sunt cacalau
Moama ce poveste,
Ar fi trebuit sa fii liber sa te ridici si sa pleci in orice moment si sa le razi in fata daca iti vine sa razi. Manifestarile tale ca individ nu trebuie sa fie oprite sub nici o forma de nici un indivit atat timp cat nu esti privat de libertate si nu trebuie sa te supui unor reguli noi.
Trasnita tare povestea asta a ta. Imi imaginez imposibilul la incercarea explicarii diferentei dintre PC si Mac
)
scapi de-un Josef K. si dai de-alt Josef K.:-)