Pentru ei muma, pentru noi ciuma

Pe sistemul “cititorii nostri se simt mai inselati decat ai lor”, de cateva saptamani ma incearca o senzatie de greata. Mai exact de cand citesc blogul lui Razvan Cucui si a lui Florin Cojocariu. Greata a atins punctul maxim atunci cand au inceput sa curga comentariile la textul In Piticu (aka Liviu Mihaiu) se trage cu pitici. Gratis? iar interviul lui Andrei Gheorghe si reactia lui Dragos Stanca, mi-au dovedit ca lucrurile au luat-o pe aratura. Bine, semnele au inceput sa apara cu mult timp in urma. Chiar inainte de momentul Nistorescu si Cotidianul.

Daca stau bine sa ma gandesc de cate ori am cumparat Catavencu in ultimii 2-3 ani si la faptul ca-n jumatate de ora citeam tot ce consideram ca merita, pot spune ca de mult timp nu mi-a mai fost muma. In afara de textele lui Florin Iaru, Istodor, Stefan Agopian, Tetelu si bulele, nimic nu ma misca. Nimic nu ma convingea, nimic nu ma atragea, cumparam revista din inertie. Odinioara, in diverse discutii pe care le aveam cu prietenii, argumentul “am citit in Catavencu” era uneori suficient pentru a sustine o opinie. Daca un subiect era dezbatut si-n alte ziare, luam de bun ceea ce citeam in Catavencu. Ii credeam pe EI.

Imi aduc aminte de vremurile in care in fiecare zi de Miercuri ma infiintam la prima ora la chioscul de ziare si prima jumatate a zilei o dedicam revistei. In timpul facultatii eram pe post de mobila la cursurile pe care le aveam Miercurea pentru ca aveam impresia ca pot invata mai multe citind Catavencu decat sa fiu atent la o profesoara imbecila care-mi vorbea despre cablu coaxial la cursul de “Tehnici de comunicare”. Sunt un simplu cititor, un oarecare din cei multi care le cumparau saptamanal revista. Cred ca mi-as da prea multa importanta daca as spune ca si eu contribuiam la salariile lor. Puteau sa traiasca foarte bine si fara banii mei.

Cumparam revista si o citeam pe nerasuflate. Pe vremea aia, un chiosc din cartier vindea tigari la bucata iar Miercurea trebuia sa aleg care viciu trebuia satisfacut: tigarile sau revista Catavencu. Daca se intampla sa am mai multi bani, imi luam si cateva tigari. Nu conteaza daca ceea ce spune X despre Y este adevarat sau nu dar ceea ce se intampla de cateva saptamani in grupul Realitatea – Catavencu, ma scarbeste profund. Pe unii dintre cei care scriau ii consideram niste zei dar acum imi dau seama ca sunt oameni ca si mine. Doar ca unora dintre ei foamea le-a corupt sufletul. Sau poate asa au fost tot timpul. Imi pare rau ca munca unora dintre ei este tarata prin noroi.

Filmul de mai sus si textul au fost facute si respectiv scrise Sambata trecuta. Intre timp Eugen Istodor posteaza pe Twitter treaba asta. Cezar Paul-Badescu ii cere lamuriri dar pana acum Eugen nu a raspuns. Cel putin nu pe Twitter, poate conversatia s-a continuat in privat.

Dar pe astea le-ai citit?


13 Comentarii

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    N-ai putut sa uiti pe “prietenu” TOma….mare boier mare caracter…bravo moncher acu mai terbuie sa scoatem si realitatea si Gaurila din program si te-ai curatat cum trebuie :))=))

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    realitatea si guerrilla sunt scoase de mult. cam de cand nu mai tin in casa tv sau aparat de radio. evident, taxa radio-tv o platesc.
    in alta ordine de idei, guerrilla as asculta oricand in locul altor posturi de radio autohtone. noroc ca-n ardeal se prinde foarte bine petofi radio care atunci cand nu difuzeaza un Hendrix in maghiara, este mult mai misto decat guerrilla

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    Hendrix In maghiara , ha ha ha, imi spunea cineva acum 100 de ani ca a vazut The Doors in maghiara. Doamne! Nu mi-l pot imagina pe Jim Morrison ( ma rog, Val Kilmer) vorbind ungureste.

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    cred ca se prinde si la tine petofi radio. dar poti asculta online

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    Oh Magus ce copil esti cateodata . Imi amintesc cu nostalgie vremurile cand eram si eu ca tine cand ma inchinam la zei si apoi descopeream ca si ei sunt oameni, ca si ei se pisa se caca, se basesc.Cel mai des mi se intampla cu profesorii. Am asa o sensibilitate fata de ei, nu stiu de ce , poate pentru ca si mama mea a fost profesoara. Zau asa , ma faci sa-mi dea lacrimile.
    Ceea ce ti s-a intamplat nu e neaparat un lucru rau. E o etapa in evolutia ta. Nu ar trebui sa fi suparta pe cei de la Catavencu si , simbolic vorbind, rau ai facut ti-ai ars colectia Catavencu. Ei au avut un rol in evolutia ta si asta nu o vei putea schimba niciodata orice ar face ei de acum incolo , oricat esti de suparat acum, chiar daca ai crezut ca ei sunt zei si de fapt nu sunt. Si sti ce am mai invatat din experientele mele? Ca eu sunt vinovata, eu sunt vinovata ca am avut asteptari prea mari, nu e vina celuilalt ca euam crezut ca e zeu cand el era de fapt doar un om. Trbuie sa te bucuri de tot ce primesti bun de la cei ce-i intalnesti in cale si atat.

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    Si cred ca la asta se refera si pasajul din biblie care spune: ” sa nu te inchini la zei” , tot asa cred ca intelegi ce vrea sa spuna si treaba cu : ” sa nu-ti faci chip cioplit”

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    nu ma incearca foarte des sentimente de vinovatie

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    Da, am ascultat mult, la radioul cu lampi cand eram adolescenta, pana am descoperit Europa Libera. Datorita unor posturi ca Radio Petofi, Uj Videk ( sau habar n-am cum se scrie radio Novisad in limba maghiara) am supravietuit dupa ce s-au desfiintat posturile locale de radio ( am plans atunci zile in sir, ca romania Tineret , pe care mai scapa cate o muzica buna, nu prindeam). Dar cel mai tare post ever pe care l-am descoperit cativa ani mai tarziu, a fost Radio Kuweit (broadcast for Aman ) . Nici nu pot sa-ti descriu de cata fericire am avut parte de la ei pe calea undelor. Era muzica non-stop si era absolut tot ce-ti dorea inima, pe ore si pe zile.

  • 25 Aug 2009 | Permalink |

    Ok, las-o balta treaba cu vinovatia, nu e neaparat necesara :)

  • clic
    26 Aug 2009 | Permalink |

    “Un cacat de ziar”. Chiar merita sa li se spuna asta. Privind acum in urma, putem sa spunem ca au fost sub nivelul misiunii lor.
    Pe de alta parte, sint si ei niste oameni care au facut niste alegeri in viata si n-au de ce sa dea socoteala nimanui. Pacat insa de misiunea pe care ar fi putut-o avea. Asta e…

  • 27 Aug 2009 | Permalink |

    prima data l-ai cumparat in facultate bah.
    ca aveam tema de presa umoristica de la Dl Balan.
    si apoi l-am tot luat. l-am luat si azi. si la fel ca in fiecare miercuri incep cu sfarsitul – caricaturi – ajung la prima pagina, citesc trampa si ecranul, comentariul lui Matei, pagina de it, jurnalul lui tetelu, cronicile de carte, film, si apoi iar ultima.
    cand nu mi-l iau o saptamana il citesc pe anteriorul integral, ca eu citesc pe buda. inclusiv pe motoc.
    cand a venit Vantu si m-a intrebat Matei cum simt io asta i-am zis ca ma doare in pula. oricum nu ma interesau anchetele. si el a zis la fel.
    din nou ai fost victima pasiunii.
    p.s. mai ai numarul din DECI?

  • 27 Aug 2009 | Permalink |

    Poate in facultate ai inceput sa-l citesti tu, ca abia atunci ai pus piciorul pe asfalt si ai vazut un chiosc de ziare :) In facultate am inceput sa-l cumpar constant.
    Deci n-am deci-ul.

  • 23 Oct 2009 | Permalink |

    Azi sunt intr-o faza nostalgica si mi-am amintit primele piese pe care le-am ascultat la radio Petofi si anume : Tina Turner ” What love got to do ” si Limahl ” neverending story ”
    http://www.youtube.com/watch?v=MccmHwA-c4U&feature=fvw

    coloana sonora a filmului cu acelasi nume , pe care am avut marea bucurie sa-l vad la un an dupa ’89 in ajunul revelionului la TvR. Dupa vreo doi ani l-am mai vazut odata singura la cinematograf ca n-am gasit pe nimeni atat de imatur ca la douazeci si ceva de ani sa mearga la un astfel de film si ca sa ma consolez le-am platit si biletul la vreo trei copilasi, asa mai vagabonzi si un pic si negriciosi , care incercau sa intre fara bilet . Tipul care rupea biletele a fost foarte surprins ca aveau bilet si cand a aflat ca eu le-am luat mi-a spus ca nu ar fi trebuit pt. ca acestia erau clienti vechi si i-ar fi lasat oricum sa intre dupa vreo 5 min . si in compensatie m-a invitat sa mai vin cand doresc ca voi avea intrare gratuita la 2 filme :) . M-a uns pe la suflet cand i-am vazut cum au urmarit filmul cu sufletul al gura desi initial erau cam pusi pe scandal si imi era chiar teama ca poate n-am facut bine ca le-am luat bilet.

5 Trackbacks

Comentăm şi noi ceva?