sau cum timpul nu mai are rabdare cu oamenii.
Aseara am avut parte de o surpriza foarte placuta. Intamplator m-am reintalnit in spatiul virtual cu o cunostinta despre care nu mai stiam nimic de aproape 15 ani. O amica din perioada revolutionara a oricarui rocker si care acum cica se afla in pragul crizei de 30 de ani. De pe vremea cand umblam in blugi rupti, tricou cu Guns N’ Roses cumparat taman din Hunedoara, fumam tigari proaste de productie interna si ma ofticam ca nu pot ajunge la Bucuresti pentru un concert Timpuri Noi sau Altar. Daca pana aseara aveam dubii privind locatia unde-mi voi petrece Craciunul, acum sunt sigur ca vreau sa ma duc acasa. Stiu ca dupa 2-3 zile o sa vreau sa fug ca de dracu dar e musai sa ajung prin orasul cu salcami.
Intre reintalnirea virtuala de aseara si clipurile astea doua de mai jos, nu pare sa fie nici o legatura dar am eu un fix. Ori de cate ori imi amintesc de acele vremuri, imi vine in minte Artanu & Co. iar azi gasesc la Cezar pe Twitter un filmare foarte recenta cu Timpuri Noi si una dintre cele mai inteligente melodii din muzica romaneasca.
Then
and Now





2 Comentarii
bre, io nu ma pricep, da’ parca a fumat chelca-shoz… clipeste intr-un oarece fel, miscarile-s cumva…
Mi-a placut acest “now”, la fel si parca altfel…sau invers.Si nu pot sa ma abtin de la a spune asta : acum Artanu’ seamana si mai mult cu tatal sau, un indragit dom’ profesor al meu… :-)