Un an mai tarziu
Azi e zi de sarbatoare. Ar trebui sa fie cu rosu in calendar dar nu e. Lucram la acest aspect. Treaba e ca azi, minunatul site aici de fata, implineste varsta de fix 1 an. Adica pe 23 Ianuarie 2008Â am scris primul text. Ma rog, e mult spus scris. El, siteul, a aparut dupa cateva luni de citit alte bloguri in care ownerii lor pozau in ceea ce nu sunt dar ar vrea sa fie. Am avut un deja vu cu celebrul mIRC si am dorit sa inteleg ce-i mana pe ei in lupta! E acelasi cacat dar impachetat mai frumos si cu posibilitatea de a face si un ban de o fasole cu ciolan.
Se sufera mult in blogosfera. Enorm de mult. Toti sunt destepti, toti le stiu pe toate, toti sunt buni si frumosi. Toti se lamenteaza, toti se dau cu curul de pamant pentru a face o lume, virtuala si reala, mai buna. Dar dupa o lamentare ca .ro-ul este de rahat, ca se fura ca-n codru, ca nu exista coloana vertebrala, bagam repede un porn sau o photoshopeala ordinara ca sa nu pierdem trafic. Toti dau sfaturi cum sa faci bani din blog, cum sa-ti cresti traficul sau cum sa te scarpini corect in fund si nimeni nu suporta critica sau o parere ce contravine ideilor lor fixe si atunci o baga pe aia cu “blogu’ e casa lui” desi lasa geamurile larg deschise atunci cand isi schimba chilotii! Dar nu inainte de a mai pune o poza cu una in tatele goale.
Se pune la zid mass media traditionala care ofera circul pe care oamenii il vor dar intre 2 texte in care se infiereaza pornul, prostul gust, hotia (avand grija ca aceste lucruri infierate sa apara de cateva ori in texte pentru a alimenta si motoarele de cautare) mai bagam o caterinca ieftina care ne mai aduce un spike in trafic.
Nu din cauza faptului ca nevoia de apartenenta se afla la mijlocul piramidei lui Masl…dar ce-mi obosesc eu degetele aiurea?! De ce sa ma pis eu contra vantului? Sa faca bors toti ipocritii, sa fie circ. E in natura noastra, a romanilor, sa fim asa si niciodata nu vom fi altfel. O natie blestemata, mereu cu curul in mai multe luntrii, mereu gata sa-l lingem in fund pe cel care da mai mult. Sau care da ceva, orice.Â
Mda, am exagerat. Nu toti sunt asa. Sau poate sunt!
Scriu la textul asta de 2 zile. De la aproximativ 5000 de caractere, l-am adus in halul asta. Am realizat ca nu vreau sa fiu un Don Quijote. Nu o sa rezolv nimic daca-mi racesc gura prea mult. Turma are nevoie de leaderi care sa-i dea ceea ce vrea si ii va urmari orbeste in continuare iar eu nu voi fi decat unul din cei multi care se lamenteaza. Daca e circ, circ sa fie. Oricum circul si caterinca ieftina mi-a adus spike-uri de cateva mii de unici pe zi si cu siguranta n-am descoperit eu apa calda.
Cel mai penibil e ca recitind ceea ce am scris, realizez ca nu sunt prea departe de ceea ce desconsider, de ceea ce dispretuiesc. Am devenit unul dintre ei. Dar cu mai putin trafic. Mai bine ma opresc dar nu inainte de a decerna premiile FUA ale acestui prim an. Premiile e doar unul, ca sa zic asa. Un singur premiu. Si-l iau eu!
Dar pe astea le-ai citit?
Comentarii
2 Comentarii la “Un an mai tarziu”Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
LA MULTI ANI !!!!
premiul e al tau, ok, da´ macar da-ne si noua un porn sa ne masturbam intelectual…..
La mai mare FUA !!!
Felicitari!!! In sfarsit un premiu pe care l-ai castigat pe merit. Sa zic asa, ” It was born to be yours” !