Vanishing Point

Din ce in ce mai putine filme misto apar. Poate 1-2 pe an. Pierzi vremea vizionand tot felul de gunoaie holiudiene, pline de efecte speciale si care nu transmit nimic. Dar daca vrei totusi sa vezi un film iar eu vreau mereu deoarece imi plac povestile si filmele sunt tot un fel de povesti, ori le re-asculti pe cele pe care le-ai mai auzit si ti-au placut sau cauti sau intrebi in stanga si-n dreapta si trebuie sa iasa ceva pana la urma. 

Intotdeauna vei gasi un film misto pe care nu l-ai vazut. Pentru ca-mi plac filmele lui Woody Allen si mai ales pentru gasesc interesante problemele lui cu femeile, weekend-ul asta o sa ma uit la Vicky Cristina Barcelona, cel mai recent film al lui si despre a carui existenta am aflat de la BadPitzi. Pana atunci o sa va recomand Vanishing Point. Filmul e atat de vechi incat nu cred ca sunt multi care nu l-au vazut dar cred ca e un moment bun pentru a fi revazut. Vanishing Point e un film despre…my american dream.

In my american dream, exista mereu un Route 66, un Harley sau o masina mare, veche si decapotabila, exista Hendrix si 2-3 hipioate (una musai neagra) timide care stiu sa ruleze un joint. Vanishing Point are o coloana sonora foarte misto iar ritmul filmului, daca pot spune asa, este de mare angajament.

Cred ca ma uit prea mult la filme. Dar care-i alternativa? TV? Internet? Nu cred. Poate o carte… Anyway, am o nedumerire. M-am suit si eu in saua unui motor dupa ce a stat cateva minute in soare si chiar daca aveam blugi pe mine, tot era destul de neplacut. Oare pe timida aia blonda din secventa de mai sus, nu o deranja nimic? Sau au avut grija sa rezolve problema inainte de a se sui in sa. Oricum, in realitate imi e greu sa-mi inchipui ca n-ar fi ceva…incomod!

Dar pe astea le-ai citit?


3 Comentarii

2 Trackbacks

Comentăm şi noi ceva?