Videochatuiam cu un prieten din Iași:
Eu: – Ce mănânci acolo?
Pretin: – Un bebeluș?
Eu: – Bitch, say what?!
Pretin: – Un bebeluș mănânc
Eu: – Bă daca-ți fut una prin monitorul asta…’te-n Paștele mă-tii cu glumele tale cu tot.
Pretin: – Ești prost. Ți-am zis că mănânc un bebeluș, un bebeluș mănânc. Are 120g
Eu: – Mă cum să mănânci un bebeluș?
Pretin: – Simplu, cu rahat!
Eu: – Fută-vă dracu de moldoveni tâmpiți. Cum să vinzi așa ceva?
Pretin: – Plua mea…marketing, imaginație, fantezie…și chiar e un produs bun. Mânânc 3-4 bebeluși pe zi
Eu: – Asta-i adevărata fantezie cu rahat! Să-mi trimiți o poză
Pretin: – Îți!
12 Comentarii
Pentru mine, care-am sters la fund ani de zile doi copii si am spalat la scutece de mi-am rupt mainile si spatele , rahatul in asociatie cu bebelusi are o conotatie mai degraba gretoasa decat apetisanta.
De fapt rahatul nu imi place nicicum. Nici cu bebelus nici cu cozonac. A fost o perioada din viata mea in care alta optione de a manca cava dulce nu a fost decat ori zahar gol ( desi si acela a fost pe ratie !,5 kg pe persoana dar noi aveam noroc ca aveam si portia fratelui meu care era in armata si apoi la facultate) sau sa mananc rahat dintr-o cutie de vreo 5 kg de rahat pe care cred ca o facuse rost mama pe sub mana sau ne-a adus-o tata intr-o vizita lunara de la vre-un client la care i-a umplut porbagajul cu legume. Odata mi-a adus un calup de glucoza, adevarata delicatese, aur curat nu altceva…Voi, generatia McDonald nu puteti sa va imaginati ce putea sa ne faca fericiti… Ah, scuzati, iar m-am luat cu depanatul amintirilor.
zahar candel. de la Macin. de ce dracu de la Macin, n-am habar. imi imaginam case de turta dulce, pietricele din dropsuri de menta, si bolovani de zahar candel in loc de droburi de sare pentru oi.
Zaharul candel de la Macin o fi la fel de bun ca si mustarul de Tecuci?
Stanjenel,ai uitat sa ne amintesti de cicoare sau de turta dulce cu oglinda…Spre ex.,eu pana in`88-`89 nu prea stiam ce-i aia: guma de mestecat,si ca inlocuitor al acesteia bunicu` ne aducea de la padure ,cand mergea sa marcheze brazii,un soi de rasina…Sa vezi atunci, ce bucurie si clampaneli de guma…
hahaha asta ii tare….as mancat un moldovean cu sare :))
In legatura cu copiii Stanjeneasco, nu prea aveai de ales: ori le curatai dosurile, ori faceai altii :D.
Vag imi aduc aminte de prajitura “Violeta” – o chestie care era compusa din postament, un maldar de crema de cacao plus unt sau margarina, si totul invelit cu o coaja crocanta si dulce, de culoarea mov-chilotiu.
1. rectific :0,5 kg de zahar pe persoana, 1,5 primeam in total
2. parca imi amintesc si eu de ceva zahar candel
@ Ramona: da desigur, cicolact. Pentru cei nascuti dupa ’89, era un fel de cacao cu lapte numai ca in loc de cacao era cicoare.
:)) Bine ca nu i-au numit catei cu rahat. Oricum numele e tare :)) “Bebelusi cu Rahat”
aiurea …dar asta i romanul nostru
Eu in calitate de tatic numai vad nimic gretos in asta. Am schimbat la scutece la primul bebe o gramada, si urmeaza ca de anul viitor sa incep din nou cu schimbatul scutecelor