Dacă şoseaua e ca pista de curling, dacă vizibilitatea e la stadiul de “ca-n cur”, de ce gura mă-tii de camionagiu claxonezi ca tâmpitul atunci când mă învârt ca un titirez cu maşina, în loc să încetineşti ca să nu intri în mine? Credeai că o facem intenţionat sau credeai că dormim şi sperai să ne trezeşti? Păi normal că nu dormeam, că dacă dormeam, fix în şanţ ajungeam. Încercările de redresare ale maşinii erau vizibile de pe luna, deci nu dormeam. Claxonatul ala cretin are doar darul de a panica, de a face muierile să ţipe.
În altă ordine de idei, pe 28 Decembrie am făcut traseul Bucureşti – Braşov - Cluj – Oradea cu maşina. Mă aşteptam la chestii nasoale pe drumurile patriei dar până în Cluj a fost peste aşteptări. Să nu mă înţelegeţi greşit, a fost mai bine decât mă aşteptam dar mai e mult până departe. Cluj – Oradea a fost infernal. Soluţie antiderapantă din plua, cretini căcălău, zăpadă şi drum alunecos din belşug.
Iar muiştii care nu ştiu la ce foloseşte faza lungă, să nu apuce prima curbă!






3 Comentarii
ee nah ceva obijnuit…nu ma mira nimic
Bine ca n-ati patit nimic grav ci doar ati tras doar o sperietura.
Apropo’… La multi ani!
Multumesc, La multi ani si tie si multa sanatate!