Unga zunga ungheee, ungaaa zungaa…unga zunga unghee unga zunga
Hai mă, chiar nu vă amintiţi? Din cate ştiam eu, nu prea vin pe aici oameni sub 25 de ani :) Mno, e clar, alzheimerul face ravagii în rândurile firave ale cititorilor mei.
Vă aduceţi aminte de Sclava Isaura? Eeeee….ştiam eu că vă aduceţi. Am auzit ieri o chestie ce mi-a crăpat capul dar întâi să facem o mica paranteză în caz că aterizează pe aici şi copii sub 25 de ani.
Băă cioflingarilor, în iarna lu’ 1989, jigodia aia pe care au votat-o părinţii voştri cu 2 mâini şi-n repetate rânduri, a ajuns printr-o loviluţie la conducerea acestui popor amărât. Se spune că din acel moment am devenit o ţară democratică. Adică program TV non-stop, carne şi portocale oricând şi oriunde, filme porno şi multe altele. Printre beneficiile democraţiei, telenovela ocupă un loc fruntaş în viaţa românilor. Prima telenovelă pe care gospodina româncă a pişat pentru prima dată ochii, a fost “Sclava Isaura”. Aşa cum îi spune şi numele, e vorba despre o sclavă. Restul detaliilor le cunoaşteţi deoarece nu diferă foarte mult de telenovelele din zilele noastre.
Ceea ce nu ştiţi şi nici nu cred că vă puteţi închipui, este că atunci când se difuza un episod, TOATĂ lumea era în case cu ochii beliţi la televizor. Era linişte şi pace în ţară. O puteai fura cu totul şi nimeni nu te-ar fi deranjat. Puteai să faci absolut orice dacă o difuzai non-stop. Puteai să pui şi TVA 100% că nu interesa pe nimeni.
Nu ştiu dacă şi-n alte ţări a prins atât de tare ca la noi dar ştiu sigur că şi asupra ungurilor a avut un efect puternic. Atât de puternic încât la un moment dat, locuitorii satului Balaton au făcut o chetă pentru a plăti răscumpărarea sclavei Isaura şi să-i redea astfel libertatea!
Faza asta am auzit-o ieri şi am crezut iniţial că e o glumă dar câţiva prieteni unguri mi-au confirmat că e reală. Totuşi eu refuz să cred aşa ceva.
13 Comentarii
Pai nu ma mir foarte tare. In America, atunci cand a fost serialul “Om bogat , om sarac” , cu Peter Strauss si Nick Nolte, actorul care il interpreta pe Falconetti, William Smith , era atat de urat de oameni incat a fost prins si batut.
Eram prea mica sa am rabdare sa urmaresc altceva decat desene animate dar da, imi amintesc de nebunia cu Scalava Isaura. Insa la fel a fost si la Pasarea Spin, Familia Guldenburg si apoi Dallas. Toti fugeau in casa, inclusiv copiii mai marisori si pentru astia mici era o plictiseala cumplita cat dura un episod. Pana cand noi, prichindeii, am facut o descoperire! Cat de tare era sa avem pentru o ora intregul cartier numai pentru noi. Era totul pustiu! Totul! Locurile de joaca la care nu aveam acces din cauza celor mai mari erau ale noastre. Ramaneam putini, maxim 4, dar eram beti de fericire! Era un soi de solidaritate, simteam ca mergem impotriva curentului, nu mai spun de sentimentul de libertate pe care il aveam in ora aia!
@Inkspot, adica un fel de emo?
Mustesti de atata intuitie, ACM. ;) Da, la 5-6 ani exact niste emo eram.
Mai degraba erati un fel de “Baietii din strada Pal ” ( vezi Molnar Ferenc ) ;)
Unghe-zbunge- ete scârţ! Io îmi aduc aminte de Twin Peaks, ăla serial! Să tot stai cu limba pe sticla teveului…
Am 24 de ani, si imi aduc aminte ca la noi in familie a fost nebunie la Caracatita si Dallas.
@Exorciste, eu aproape adolescenta fiind in vremea aceea,urmaream Twin Peaksu` doar pentru Kile MacLachlan.Eram indragostita de el,pacat ca la sfarsitul serialului, personajul sau a luat-o “razna.”
Voi astia de 24 ani care au prins Dallas, ati prins tura a doua de Dallas. Atunci nu a mai avut asa amploare fenomenul.
Hmm…Tween Peaks… nu am ratat niciun episod :) .
@ Pai Ramona, in filmul ala toti o luau razna :)
@Categoric Stanjenel,pe-acolo aproape toti erau dusi cu pluta,dar pe mine m-a afectat doar imbolnavirea ag. Dale Cooper.Voiam un fel de happy end,ce sa-ti zic,vise de adolescenta…
Dă-l încolo pe Dale cuPăr, nu ne mai trebuie. Tot cam atunci era si serialul “David and Maddie”; Bruce Willis inca mai avea blana pe dovleac.
Ce escrava isaura, bre, io bulivaru’ paulişta vreau, că ieream mic şi nu mi-l mai rimembăr!
Sau, post-escrava, ierea unu’ cu cafea cu aromă de muiere. E?
2 Trackbacks
[...] însă vă spun ce mi-au zis şi mie prietenii. Dar dacă nişte unguri au fost în stare să facă chetă pentru eliberarea sclavei Isaura, nu văd de ce n-ar fi adevărată şi faza cu [...]
[...] la eclipsă. Sincer să fiu nu ştiu cât de reală e faza dar e din acelaşi registru cu Sclava Isaura şi cu Zámbó Jimmy. Deci e cu unguri din Ungaria şi ca atare, şansele să fie pe bune sunt [...]