Prima zi de grădiniţă
Luni am fost la Ingrid ca să-i sărbătorim cei 2 ani proaspăt împliniţi. Totodată a fost şi prima ei zi de grădiniţă. Cu program scurt.
Cu această ocazie am depănat amintiri de pe vremea primelor noastre zile de grădiniţă sau de şcoală. Eu nu-mi aduc aminte foarte multe dar ce-mi amintesc e foarte intens. De exemplu hainele, uniforma adică. Nu o puteam suporta. O uram cumplit. Adică eu care eram baiat trebuia să port rochiţă?!?! Mă rog, EI îi ziceau şorţuleţ dar era o rochiţă în toată regula! Şi nişte dresuri. Groase. Cum să îmbraci un baiat la 5 ani în rochiţă şi dresuri şi să-i dai drumul pe stradă? Başca un pampon în gât. De ce ţi-ai bate joc de nişte copii în halul ala? La 5 ani abia învăţam să mint, nu meritam aşa ceva 
Îmi amintesc foarte bine mirosul de plastilină. Ala îmi placea. Şi de lipici. Erau nişte borcanele de plastic şi ca să întindem lipiciul foloseam nişte lopăţele cretine asemănătoare cu cele de îngheţată din zilele noastre. Unii mâncau lipiciul.
Apropo de mâncare. La o anumită ore ne buluceam pe hol unde în nişte cuiere ne ţineam gentuţa în care aveam pacheţelul şi o sticluţă cu apa/ceai. Nu erau pet-uri de jumate pe vremea aia şi se foloseau sticluţe de la medicamente, de la siropuri. Probabil Romergan Şi apoi ne întorceam în clasă, puneam şerveţel sau batista pe masă, scoteam pacheţelul şi bagam în noi. Şi acuma simt mirosul ala de salam infect, de sandviş învelit în şerveţel. Un miros stătut.
Nu-mi aduc aminte de colegi sau de educatoare. Nu-mi aduc aminte nici de ce activităţi aveam. Din şcoala primară îmi aduc aminte doar bătaia. Aveam o învăţătoare tare cretină. Nu ştiu ce probleme avea sau cât de nefutută era dar era o imbecilă. Mă batea cu rigla sau cu arătătorul la palmă. Nu ştiu de ce, nu-mi amintesc ce naiba puteam să fac de mă bătea în halul ala. Nu cred că făceam cine ştie ce dar ei îi plăcea să lovească. După prima tură de lovituri la palmă îmi amorţea cu totul şi nu mai simţeam nimic. Mă uitam doar la ea şi încercam să înţeleg de ce o facea cu atâta dedicaţie. Nu ştiam eu ce se întâmpla în jurul meu, nu înţelegeam multe.
Zilele trecute eram în Carrefour şi am văzut că încă se folosesc uniformele şcolare cu cămaşă pipită. Nu mi-a plăcut nici asta. Probabil rămăsesem “setat” pe repulsia faţă de uniforma de la grădiniţă. Nici când am ajuns (surprinzător) în gimnaziu şi apoi în liceu, nu mi-a plăcut să port uniformă. Într-un fel e OK cu uniformă deoarece copii sunt cam tâmpiţi de felul lor. Unii provin din familii mai înstărite, alţii-s mai sărăcuţi iar chestia asta se poate observa lejer din felul în care sunt îmbrăcaţi şi accesorizaţi. Aceste lucruri pot da naştere la tot felul de situaţii neplăcute.
Dar pe astea le-ai citit?
Comentarii
4 Comentarii la “Prima zi de grădiniţă”Comentezi şi tu ceva sau chiar n-ai nici o părere?
Hmmmmmmm, nu am sa uit in viata mea, asta zbuciumata, cind la gradinita, la ora de masa ne dadusera o ciorbita din aia cu piine facuta cubulete mici de tot si crocanta ( cred ca ii zice pesmet ) si nenorocita aia de DOAMNA nu a vrut sa imi dea o a doua portie…..am blestemat in mintea mea inocenta !!!!!!!!!
La 2 ani gradinita ??? Poate cresa. Ma rog, oricum , transmite-le din partea mea parintilor ei ca parerea mea si nu numai a mea este, ca numai daca nu au alta alternativa, gen bunici sau cineva apropiat sau chiar baby- sitter , doar atunci sa o duca atat de devreme in colectivitate. Varsta recomandata de multi educatori pt. a ” scoate” un copil din mediul familial este de minimum 3-4 ani . In plus, pana la 7 ani cand va merge la scoala o sa se scarbeasca de toata gradinita si scoala .
“Într-un fel e OK cu uniformă deoarece copii sunt cam tâmpiţi de felul lor. Unii provin din familii mai înstărite, alţii-s mai sărăcuţi iar chestia asta se poate observa lejer din felul în care sunt îmbrăcaţi şi accesorizaţi. Aceste lucruri pot da naştere la tot felul de situaţii neplăcute.”
Asta e un fel de, “hai sa ne ascundem dupa deget” . Cu uniforma sau fara uniforma, tot se vede care-s copiii din familiile mai instarite . Mai este, incaltamintea, materialul din care este facuta uniforma sau unde este facuta , daca e cu trei numere mai mari, ca sa-i ajunga pentru toti anii de scoala sau e facuta la comanda exact pe masura etc. Nu asta e solutia , sa te ascunzi dupa o uniforma. Solutia este sa sadesti in sufletul copilului tau, valori care sa-l faca puternic si mai putin sensibil la accesoriile altora. Ba mai mult, eu am observat ca de multe ori parintii de genul acesta care-si fac griji excesive referitor la acest aspect , de fapt sunt mai mult preocupati de orgoliul lor decat de binele copilului. Nu trebuie feriti copiii de lucrurile acestea pentru ca fac parte din viata . Trebuie invatati sa le faca fata cu fruntea sus.
Eu imi amintesc foarte multe din perioada gradinitei. Nu doar de educatoare ci si de ingrijitoare; una dintre ele mi-a aruncat un dinte de lapte pe acoperisul gradinitei. Imi amintesc si de prima mea iubire, Vladut, un coleg de grupa,(desi aveam vreo 5 ani ma parfumam pentru el) prima mea prietena, Simona si prima rivalitate in iubire din cauza lui Vladut, despre stresul meu ca nu puteam desena copaci si animale la ora de desen, felul educatoarei de a manca, incet, tacticos si multe altele.
La scoala nu luam bataie cu rigla, invatatorul nostru avea alta stratagema: ne apuca de falci si tragea in ultimul hal. Pe baieti si de urechi.
Am primit si o lectie importanta in clasa a 4-a. Era un coleg care imi placea destul de mult, ne intelegeam bine si simteam ca ma place si el. Asta a durat pana cand a intervenit pubertatea si unei colege de-a noastre i-au crescut tatele foarte tare in comparatie cu fetele din restul clasei la care abia se mijeau. Ghiciti cine a primit ciocolata si puzderie de martisoare de 8 martie?