Săptămâna trecută m-a lovit o durere de şale de credeam că o să mor. Abia mă puteam mişca. Dacă stăteam în picioare sau mergeam era OK. Problemele apăreau când doream să mă aşez sau să mă ridic. Sâmbătă eram cât de cât mai OK iar nişte prieteni bolnavi la cap au zis să mergem până la Şuncuiuş să frigem nişte clisă şi să ne plimbăm puţin. Eu am consimţit când am auzit cuvântul clisă dar se pare ca n-am fost foarte isteţ. Pentru mine plimbat la munte înseamnă cu totul şi cu totul altceva decât înseamnă pentru ei. Şi astfel am ajuns să fac primul traseu din viaţa mea.
Zeci de ani m-am ferit de aşa ceva. Zeci de ani am reuşit să evit astfel de lucruri dar iată că m-au păcălit. Nu ştiu câţi km am mers, poate 5 sau poate 10 dar eu am avut de câteva ori impresia că am trecut pe tărâmul celălalt. Mers e mult spus. M-am căţărat, m-am târât, prin apă, prin noroi, prin foc şi pară. Nu-mi mai trebuie aşa ceva cât voi trăi!
Dom’le, te duci la munte ca să-l admiri, să petreci câteva ore în linişte, în mijlocul naturii. Dar dacă mă pui să mă sui pe munte, ce rahat mai pot admira? Stai aici la poalele lui si uită-te la el până-ţi sar ochii. Deşi am fost în locuri destul de greu accesibile, n-am putut să nu observ mizeria lăsată de mârlanii care au trecut înaintea mea pe acolo: cutii de bere, cauciucuri de maşină, tampoane (stai dracu acasă) şi tone de pet-uri. Pentru ce să consum atâta energie, pentru ce să-mi risc integritatea corporală dacă şi-n creierii munţilor tot printre gunoaie stau?
Aa, mi-mi făcut picioare Avatar. Pentru că n-am echipament de munte, mi-am luat bocancii aia de toate zilele (m-a dus capul să nu merg în adidaşi, sper să apreciaţi acest aspect) şi bine cremuiţi. Evident că am căzut în apă şi toată vopseaua din ei, toate chimicalele alea din crema de pantofi s-a dus fix în picioruşul meu şi l-a făcut albastru-avatar.
6 Comentarii
Chiar crezi ca a fost ultimul?!
Vorba-i asa: “Fie omu` cat de mic/Dupa masa tot se hodineste un pic.” Daca vrei sa nu lucrezi dupa ce-ai mancat te poti folosi de o alta vorba din popor: “Dupa ce-o mancat/Nici tata taii n-o lucrat!” :lol:
Cat de mandrii eram odata cand cantam “Muntii nostri aur poarta…”; acum putem canta “Muntii nostrii PET-uri poarta”. :(
Hai măi, traseele sunt tot farmecul la munte. Într-un fel vezi Retezatul (de exemplu) de la 1000 de metri şi altfel de la 2509. :)
Oare nu ar trebui să îţi lămureşti cititorii ne-bihoreni ce înseamnă să “frigi clisă”? :D Hai că îmi plouă în gură…
Deci te-au purtat ca pe magar cu morcovu’. Sa-ti fie de bine si cat mai multe tresee :)
@florin
lasa-i sa caute pe google :)
Ce dragut e filmuletul. Am ras una buna !
2 Trackbacks
[...] important ce mănânc. Nu sunt pretenţios, nu vreau icre negre sau alte prostii, mă excit şi la o felie de pâine cu clisă dar e important ca mâncarea să fie bine făcută iar dacă se întâmplă să mănânc la [...]
[...] de unde se pot cumpăra nişte produse destul de bune. Cum de feul meu nu sufăr prea mult şi pâinea cu clisă e una din preferatele mele, eu îi cer vânzătoarei de fiecare dată acelaşi lucru: un corn cu [...]