Din cauza la criză n-am ajuns anul acesta la TIFF dar am urmărit (pe bloguri că ziare nu servesc din proprie iniţiativă) ce s-a întâmplat pe acolo. Am fost dezamăgit să văd că revoluţionarul curului a reuşit prin întreaga s-a activitate post decembristă să fure din strălucirea momentelor cu adevărat importante. Nu e clar că despre Sergiu Nicolaescu şi Proclamaţia de la Cluj e vorba?
Premiul de excelenţă primit de Liviu Ciulei şi premiul pentru întreaga carieră a lui Dorina Lazăr au fost întrecute în importanţă de acest demers al cărui scop este să scoată cinematografia românească din ghearele brontozaurului.
Gata nene, lasă-ne! A murit Ceauşescu, singurul care a reuşit să te întreacă în grandomanie. Fără marii actori ai neamului asta păcătos, filmele tale sunt la fel de interesante ca şi Cântarea României. Ajunge, ţi-ai făcut de cap înainte de ’89, lasă şi pe alţii acum. Marş în haznaua istoriei!
În altă ordine de idei, abia aştept să văd Medalia de Onoare, film care a câştigat premiul pentru regie (Calin Peter Netzer) dar şi premiul pentru interpretare masculină (Victor Rebengiuc) chiar dacă în film apare şi cârpa kaghebistă, prietenul brontozaurului Nicolaescu, Ion Iliescu.
De fiecare dată când îl văd pe Victor Rebengiuc, indiferent de context, îmi vin în minte primele cadre din Moromeţii. Acelea cu Ilie Moromete stând pe prispă. Numai eu păţesc asta? Deseori m-am gândit ce alt actor l-ar fi putut interpreta pe Ilie dar parcă toţi “sunt din alt film”.
Trofeul Transilvania a fost câştigat anul acesta de filmul Mundane History, o producţie tailandeză pe care presimt că o să-l văd la cinematograful piratebay.org deoarece din trailer pare a fi un film interesant iar astfel de producţii nu prea au loc în cinematografele noastre. Nu e 3D, nu e albastru, nu are efecte speciale şi nici nu joacă Sarah Jessica Parker în el.
