În Ianuarie 2008 m-am mutat în Oradea și am început siteul asta. Printre primele texte postate a fost un interviu cu Johnny Răducanu, unul dintre cei mai mari brăileni din toate timpurile și un muzician excelent care se află în playlistul meu de mulți ani alături de Enescu sau Miles Davis. Interviul apăruse într-un ziar local din Brăila și cum bănuiam, nu-l veți găsi prea ușor și din acest motiv l-am păstrat și postat integral.

Jegurile de la iRealitatea ies la interval cu un alt interviu pe care-l păstrau pentru această zi. Altminteri n-ar fi făcut audiență. Oare dacă azi ar fi tras o bășina Inna sau Smiley, ar fi intrat interviul, ar fi scris cineva despre moartea lui Johnny Răducanu?

– Ce faceau oamenii cu bani pe vremea dumneavoastra?
- Era un machedon in Braila, nea Hagi Sima, care avea pe Regala un salon de dans. Avea un parchet lustruit de-ti faceai mustata in el. Era o formatie care cinta. Am cintat si eu acolo. Tinerii veneau acolo, dansau. Pe vremea aceea toti oamenii aveau doua batiste: una in care isi suflau nasul si una cu care se stergeau de transpiratie. Cind veneai la salon trebuia sa ai trei batiste. A treia era cumparata de la Coco Chanel, care avea reprezentanta aici, in Braila. De acolo cumparai batiste parfumate. Si ca sa vezi ce era orasul asta!
La salon, baietii scoteau batista aia parfumata – tin-te bine sa nu cazi – si-o puneau pe mina, ca sa nu simta fata usoara transpiratie a miinii. S-o stringi, sa-i atingi titele era o mitocanie care nu exista nici in Comorofca. Se tinea distanta. Acest Hagi Sima, avea salonul intre Plevna si Stefan cel Mare, la Etaj, pe Regala. El locuia pe Plevna si dadea tuturor caselor de pe strada lui cite un cos de Craciun plin cu de toate.

Daca aveai copil si era talentat si nu mai aveai bani sa-l tii la scoala, te duceai la Polidor sau la Licandropol si el ii intreba pe parinti ce vrea copilul sa se faca. Si ii dadea bani pentru asta, daca dovedea cu note bune ca merita. Daca unul voia sa faca medicina, il trimitea la Paris. Cind se intorcea ii deschidea si un cabinet in Braila, iar toti acei bani ii dadea inapoi in rate, in vreo 30 de ani. De ce dadea acesti bani? Ca sa prospere orasul. Si prospera. Asta era.

– Cum era dragostea pe vremea dumneavoastra?
- Era o actiune, din partea barbatilor, extrem de prudenta si cu mare atentie. Problema numarul unu este ca noi sintem unicat si trebuie sa ne punem sufletul sa caute ceva care sa ni se potriveasca. E ca o cheie. Trebuie corectate unele lucruri, din partea ta, din partea ei, ca totul sa se potriveasca.

La femei, totul trebuia facut cu precautie, usor ca nu cumva sa fisurezi ceva. Femeia este sensibila, delicata. Ce spun eu ar trebui sa functioneze si la viteza mare de azi, daca ar fi disciplina. Pacat ca nu mai e Spiru Haret. Eu am stat la scoala patru recreatii in colt, pe coji de nuca, pentru ca nu am scris corect “ducindu-se”.

Dacă vreți să aflați și alte lucruri interesante despre Johnny Răducanu și Brăila, citiți acest interviu. Singura chestiune tristă din interviu este încrederea pe care o are într-un personaj sinistru, Gheorghe Bunea Stancu pe numele lui de președinte al consiliului județean Brăila. Dacă nu vreți să citiți, priviți măcar acest clip

Dar pe astea le-ai citit?

• 2 super concerte. La Braila!
• Interviu Johnny Răducanu: La 16 ani am fost prima oară la curve
• Verde de România