Cu ocazia TIFF-ului, am fost ieri la un fel de party…receptie/whatever ca eu nu-s cu d’astea, pentru mine e alt film si in care nu ma simt confortabil, la carciuma Taverna. Am vazut live bluza de trening a celui mai mare inginer-ziarist, Cristian Tudor Popescu si pe 2 dintre cei mai mari actori ai tarii nostre blestemate: Victor Rebengiuc si Dorel Visan.
In prima faza nu l-am recunoscut pe Victor Rebengiuc, ma uitam la un batranel ce-mi zambea si nu stiam de unde sa-l iau. Iooai, asta e Ilie! Ilie Moromete. Am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare. Apoi s-a indreptat catinel spre masa unde ulterior a aparut si Dorel Visan.
Am incercat sa le fac o fotografie fara sa-i deranjez cu blitzul prea tare dar nu am reusit. Era cam intuneric si fara sa-i deranjez nu puteam sa prind o fotografie buna. Am preferat sa-i admir discret si de la distanta pentru cateva minute. Nu sunt un paparazzo.
Pe drum, dupa ce am plecat, ma gandeam ca ar fi trebuit sa-i spun maestrului Rebengiuc ceva din care sa reiasa cat de mult il admir si ii apreciez munca insa nu stiu nici acum, la rece, cum as fi putut face asta fara sa-i spun o banalitate, o stupizenie pe care cu siguranta a auzit-o de nenumarate ori.
