Ai păţit măcar o dată să rupi uşa de la wc-ul cârciumii în care te afli şi să te trezeşti la sfârşit cu o mare disponibilitate de a dona pe loc un rinichi pentru o bucată de hârtie igienică? Eu nu! Dar nu ştiu cât mai ţine norocul asta. Dacii, aia cei mai viteji dintre traci, se temeau să nu cadă cerul pe ei. Mie-mi este frică să nu ajung într-o situaţie ca asta. O singură dată am păţit o chestie foarte penibilă, eram în spital pentru o intervenţie chirurgicală dar nu vreau să-mi amintesc şi nici să vă povestesc.
Întotdeauna când începe să mă borfăie la maţe din senin, am grijă să mă duc la wc înarmat cu şerveţele, meniu, flyere, ziare, reviste şi orice am la îndemână. NICIODATĂ nu mă las la mâna hazardului deoarece s-ar putea să ajungă hazardu’ pe mâna mea, pe hainele mele şi pe unde mai vrea el. Şi niciodată n-aş putea să strig după barman/chelner să-mi aducă hârtie igienică. În primul rând este inutil să urli deoarece nimeni nu te va auzi. De ex. această fotografie am făcut-o într-o ceainărie unde n-aş fi avut nici o şansă să acopăr decibelii ce inundau localul. Că doar la ceainărie vii ca la club, să-ţi bubuie muzica-n creieri, eventual bagi şi o etnobotanică mică, de control.
Dacă totuşi ai noroc şi cârciuma taman a avut un şpiţ de curent care le-a ars calculatorul sau playerul, poţi avea ocazia să pui prima cărămidă la baza unei relaţii deosebite cu personalul cârciumii. Poziţia uşor aplecat, cu chiloţii în vine în faţa chelnerului şi murdar de căcat la cur, te pune într-o situaţie foarte neplăcută. În 99% din cârciumi, trebuie să fii uşor cioban deoarece angajaţii se vor executa în timp util şi vor fi amabili doar dacă te simt jigodie. Frica păzeşte bostana e o vorbă adevărată. Mno, în momentul în care îl priveşti de jos în sus, cu chiloţii în mână, ai belit cocarul. Eşti vulnerabil ca o păpădie în faţa unui tsunami. El este Dumnezeul tău acum! Poate să-ţi aducă ceaiul rece, să scuipe în cafea, să facă orice cu tine. You’re his/her bitch now!
Imaginează-ţi că peste 3 zile te întâlneşti cu Dzeu în…hypermarket, să zicem. Eye contact şi te-ai dus pe plua. A doua oară când te arde fără să facă nimic. El întotdeauna te va vedea în aceeaşi poziţie memorabilă. Îţi va zâmbi cu subînţeles, aveţi un secret deja. Doar voi îl ştiţi. Speri tu. Dacă eye contactul se petrece la raionul cu hârtie igienică sau şerveţele, n-ai nici un motiv să nu te gândeşti la sinucidere.
10 Comentarii
:))) Mie treaba asta numai acasa mi s-a intamplat , adica sa raman pe buda fara un strop de hartie igienica si atunci am inceput sa urlu la copii : “care o fost ultimul la buda si o terminat hartia si nu a pus alta, sa-mi aduca una ca altfel il fac poster pe perete. “
Mie mi se intampla foarte des daor ca nu am pe cine sa strig ca locuiesc singurel!
mi s-a intamplat cand am fost la bunici, am strigat o ora dupa hartie igienica.
Strabunii se cacau in fundu’ curtii, utilizau pozitia luptatorului de sumo pentru usurare, si nu faceau atata larma pentru un lucru de cacat. Daca ramaneau fara hartie igienica asteptau in liniste sa-i zvante vreun binefacator curent de aer. Alea vremuri, nu astea pe care traiesc epigonii!
Mi s-a intamplat si mie acest lucru acasa si am inceput sa urlu ca disperata :))
eu sunt fata, am servetele in poseta:P SAC :))
sa vezi ce fain e cand ramai la altcineva acasa si sunt numai fete in apartament, distractie majora ii aia :-”
hahahahaha, amuzant cum iei cu tine mereu cate ceva de sters rahatu dintre buci =))
Si mie mi sa intamplat dar nu locuiesc singurica locuiesc cu mami am norocu asta macar ma aude ea……si mereu ma ajuta :)
Esti de belea mortule:)))